Ella

Era captivată de povestea din filmul ce rula pe ecranul televizorului. Personajul principal, tocmai se îndrăgostea de noul său sistem de operare, ce dispunea acum de o interfață vocală plăcută, chiar senzuală.  Sistemul ce-i controla toate aplicațiile și-i învățase rapid toate preferințele, îl ajuta și-l susținea. O relație cu adevărat perfectă în care ea (fiindcă vocea era feminină) nu obosește niciodată, nu e tristă sau nervoasă, nu are problemele ei și nu se plânge de nimic, niciodată. Pentru asta a fost ”ea” făcută. Însă, peste acțiunea filmului, imagini din anii de suferință a ultimei relații îi reveneau acum în minte.  Și când tocmai își spunea ce cool trebuie să fie să ai pe cineva care nu te va minți, nu se va îmbolnăvi, nu va muri și mai ales nu te va părăsi niciodată, îndrăgostitul din film primește vestea cea tristă a despărțirii. Sistemul de operare se va schimba și-i va părăsi pe toți. Da, acea entitate suavă nu a fost doar a lui, ea a fost a tuturor celor...

Tractorul ducea după el o caruță. În căruță erau Erzsi neni și Kati neni, bucătăresele de la fermă. Mai erau și câteva canistre de aluminiu. Într-una era ciorba de cartofi cu ciolan afumat, în alta era fasolea scăzută iar în alta era apa. Costița friptă era într-un vailing acoperit cu un șervete mare de bucătărie. Pâinile le puseseră într-un coș mare, ca acelea în care adunam noi știuleții de porumb. În alte coșuri de nuiele erau puse cele 85 de farfurii de faianță din care aveam să mâncăm noi, studenții de la Mate și Info, prânzul, de data aceasta în câmp, și cina, când aveam să ne întoarcem seara la conacul fermei unde eram cazați. Inginerul agronom, cel ce conducea această fermă, locuia cu soția în aceeași curte a vechiului conac, într-o casă mai mică, cu o arhitectura pătrățoasă, simplă. Conacul, aflat la câțiva kilometri de Cenad spre granița cu Ungaria, era situat imediat după gardul pichetului de grăniceri. De la drum trebuia să treci printr-un parc cu copaci seculari ca să aj...