Zilele acestea m-am tot intalnit cu un subiect: respingerea ( en. rejection ). Nu exista persoana care sa nu fi fost vreodata respinsa. De la copilul caruia i se refuza o jucarie sau ciocolata, la tinerii care sunt respinsi in dragoste, la cei ce sunt respinsi la interviuri. Dar la oricat de multe respingeri am fi supusi, tot nu vom trece peste ele cu zambetul pe buze; fiindca respingerea e renuntarea fortata la ceea ce ne dorim. Cu cat lucrul pe care ni-l dorim e mai important, cu atat suferinta e mai mare. Dupa o bogata experienta in respingeri (primite, nu date), am inceput sa ma intreb "De ce?". Nu exista un raspuns universal valabil, dar Jia Jiang a avut ideea de a face un experiment- terapie: si-a propus ca timp de 100 de zile sa fie respins pentru a deveni insensibil la durerea provocata de respingere. Cam tot acelasi lucru l-a facut si Alexis Zorba, personajul lui Nikos Kazantzakis care, pentru a scapa de pofta de cirese ce l-a facut sa se aplece un drum intreg ,...