Stăteam cu toții în mijlocul străzii, admirând cerul. Cu un fel de îngrijorare dar și cu deosebită încântare. - Uau! Uitați ce vine dinspre vest! Să fiu al naibii dacă am mai văzut vreodată așa culori! - Sunt mov - violet. Bicicletele erau deja urcate și fixate în portbagajele mașinilor. Așteptam din partea cerului, semnalul de plecare. Se întuneca tot mai mult, până când, becurile de pe stâlpii de iluminat s-au aprins. Fulgerele se vedeau destul de intense, strecurate printre păturile groase de nori. Tunetul ajungea cu o întărziere de câteva secunde. - Haideți să aștetăm până trece. Am lăsat mașinile în stradă, la voia furtunii, iar noi ne-am adăpostit pe terasa casei. La început au căzut stropi mari și rari, de ai fi putut să te strecori printre ei. Erau repede absorbiți de solul însetat. Apoi totul s-a dezlanțuit. Fulgerele și tunetele au început să se sincronizeze. Vântul bătea din toate părțile, răsucind copacii, ridicându-le crengile în sus, ca niște brațe care cereau i...