Ella

 Nu am reținut exact care este cauza crizei combustibililor ce va să vină, războiul din Ucraina sau relațiile cu Rusia, cert este că unii au început să facă economie. Și uite așa, nopțiile de vară dintr-un sat pitoresc de munte unde ne-am oprit pentru câteva zile să ne facem concediul, au început să se împartă în nopți luminate și nopți în beznă.  Prima noapte neluminată a fost ca un dar mult așteptat. Ne doream de mult să vedem cerul plin de stele din afara marelui oraș în care locuiam, iar noaptea aceasta era una cu Crai Nou ce se codea să apară de după munte. Pe drum, oamenii se plimbau incognito sub pelerinele groase ale întunericului. Uneori auzeai doar voci fără corp, alteori vedeai scânteia unei țigări fără gura ce o sorbea. Era o noapte identică cu cele din Epoca de Aur. Trebuia doar să reînveți să profiți la maxim de magia întunericului. Într-o noapte ca aceasta, C. se întorcea acasă pe bâjbîite, în apartamentul său de serviciu, numărând scările, apoi ușile apartament...

 Mă întalnisem deunăzi cu un vechi prieten. Nu ne văzusem de multă vreme, de dinaintea certificatelor verzi. (Hm.. am ajuns să măsurăm timpul după repere pandemice.) Ultima dată, într-o vară, am depănat caierul cu amintiri în foișorul din grădina lui. Atunci  berea avea același gust iar muzica suna la fel de bine ca în tinerețile noastre. După ce muncise 10 ani într-o fabrică în străinătate, L. se întorsese acasă ca  să trăiască liber, eco friendly, bio. Era întâi decembrie și începuse să cadă prima ninsoare din iarna aceea. Stăteam cu toții pe lângă soba de teracotă. Vinul era vechi, muzica bună și pe pereți erau înșirase ca într-o expoziție, picturile lui. Un amalgam de reproduceri și lucrări originale, de la acuarele la lucrări în ulei, creon și cretă, care dacă nu ai fi știut că sunt toate opera lui, ai fi avut impresia că ești în fața lucrărilor a mai multor pictori. Am zăbovit puțin mai mult timp în fața lor ca să admir și micile detalii pe care prietenul nostru le ...

Tractorul ducea după el o caruță. În căruță erau Erzsi neni și Kati neni, bucătăresele de la fermă. Mai erau și câteva canistre de aluminiu. Într-una era ciorba de cartofi cu ciolan afumat, în alta era fasolea scăzută iar în alta era apa. Costița friptă era într-un vailing acoperit cu un șervete mare de bucătărie. Pâinile le puseseră într-un coș mare, ca acelea în care adunam noi știuleții de porumb. În alte coșuri de nuiele erau puse cele 85 de farfurii de faianță din care aveam să mâncăm noi, studenții de la Mate și Info, prânzul, de data aceasta în câmp, și cina, când aveam să ne întoarcem seara la conacul fermei unde eram cazați. Inginerul agronom, cel ce conducea această fermă, locuia cu soția în aceeași curte a vechiului conac, într-o casă mai mică, cu o arhitectura pătrățoasă, simplă. Conacul, aflat la câțiva kilometri de Cenad spre granița cu Ungaria, era situat imediat după gardul pichetului de grăniceri. De la drum trebuia să treci printr-un parc cu copaci seculari ca să aj...

Poate că toate lucrurile încep din copilărie. Eram o adunătura de puștani ce ascultam hipnotizați povestea modurilor dorian, frigian, mixolidian, ... la ora de Teorie muzicală. Îl aveam profesor pe Merkel, profu de pian care pe mine mă acopania la audițiile de sfârșit de trimestru. Era un tip blond, cu barbișon și sacou, cu o voce caldă, gravă. Își trăise tinerețea în răsunătorii ani 60-70, în care vocea celor de la The Beatles și a celor de la Rolling Stones era aerul respirat de generația lui. A fost lecția când a trecut peste do majorul european și peste cîntecele bizantine bisericești și a ajuns în partea de sud a Asiei, în India. Acolo, The Beatles au găsit sitarul, meditația și mâncarea vegetariană. Proful avea mereu discuri la el. La școală se studia muzica clasică, dar de data asta am ascutat Beatles! ”The inner light”:  https://www.youtube.com/watch?v=swT6YTPYwgM  - 1968. Anul când trebuiau să se reinventeze, să se regăsească. Lumea era împărțită în două: Beat...

Am asistat aseară la o conferință care avea ca temă cele doua Europe: de Est și de Vest , cum să avem o Europă unică. Dacă cei din vest ar cunoaște și ar înțelege perioada comunistă care a stigmatizat estul Europei iar cei din est ar cunoaște și înțelege problemele vestului, diferențele nu ar mai fi atât de mari și am putea avea o singură Europă. ”Europa salvează-ne!” este mesajul acestor zile. Europa ne aude? Europa ne cunoaște? Dacă în cazul Holocaustului, acesta a luat sfârșit odată cu terminarea războiului, schimbarea comunismului s-a vrut să se facă treptat, principiile capitalismului și democrației să fie învățate, înușite în timp. Personal, am tot susținut principiul rătăcirii în deșert a poporului lui Moise, pentru ca societatea să uite să mai fie sclavă comunistă, dar azi mi-am schimbat părerea radical. Dacă vom uita cum a fost, riscăm să ne întoarcem de unde am plecat. ”De data asta votez” este un alt mesaj cu care se speră să se mobilizeze cei ce nu au votat pâna a...

Imi vine acum in minte, ascultand Pink Floyd - "Another Brick In The Wall" de pe albumul "The Wall", cartea lui George Orwell "O mie noua sute optzeci si patru" care te poate face sa intelegi teama cu care traiesc oamenii sub o dictatura.  Asa ne simteam noi, romanii inainte de '89. O societate ingradita si marginita. Dreptul la libera circulatie nu insemna doar ca nu puteai trece peste granitele tarii ci erau cenzurate contactele cu persoanele de dincolo, informatiile de dincolo, lucrurile de provenienta straina. Romania era un spatiu marginit inchis. Absurdul era un "normal rule" similar cu "Procesul" lui Kafka: reguli care acum ne par absurde erau atunci pentru majoritatea oamenilor sablonul dupa care traiam. Era normal sa nu curga apa la etajul 3: e prea inalt. Era normal sa fie frig in apartamente: in 2 ore dimineata si 2 ore seara de ce n-ai reusit sa-ti incalzesti apartamentul? Erau normale cozile la aproape orice. Erau ano...