Ella

Titlul unui articol îmi atrage atenția: "French man held after a black panther stolen from zoo" și aflu că o panteră neagră a fost prinsă de autorități și dusă la zoo, după ce a fugit pe fereastra apartamentului unde era ținută. Proprietarul ei a fost reținut după ce a încercat să o fure de la zoo. Mă uit la zgarieturile de pe mână și fac rapid niște calcule: dacă pisica care mi le-a făcut are cam două kilograme și jumătate iar felina neagră cam 25 de kilograme, înseamnă o proporție de 1 la 10. Încerc să refac scena înlocuind pisica cu pantera, dar ceva nu se potrivește: pisica mea își petrece timpul în curtea de lângă casă și reușesc cu greu să o împiedic să intre înăuntru, în timp ce pantera neagră își dorește să fie afară și fuge pe fereastră. Pantera este acum într-un centru unde se încearcă reintegrarea ei în viața sălbatică, o dez-domesticire a ei. Două surate: una ce-și adoră viața de lângă casă și cealaltă ce tânjește după cea sălbatică. Nu știu ce a fost în mint...

In urma cu cateva zile am asistat neputicioasa la un eveniment neplacut: unul dintre cei doi pisoi ai Contesei a disparut de acasa. Noi oamenii am devenit nervosi si suspiciosi, acuzand generatia tanara care obisnuieste sa "salveze" animalele libere ducandu-le in adaposturi sau apartamente bine echipate cu stalpi de un metru inveliti in sfoara in locul copacilor, cu litiere in locul ierbii sau al gropii de nisip, cu jucarii din plus animate de un elastic in locul pasarilor, soarecilor, cartitelor, sobolanilor care inca mai exista intr-o realitate paralela cu cea a blocurilor din beton. Insa drama cea mare a inceput cand, inca din prima zi, dupa ce a dat ocol locurilor unde obisnuia sa se joace cu geamanul sau, Beculet ( nume ce l-a primit dupa smocul alb din varful cozii) a inceput sa refuze mancarea, jucariile, plimbarile si s-a izolat oriunde ar fi putut vegeta. Intrase in starea asta destul de repede ca sa ne duca cu gandul ca probabil s-a inbolnavit si vazandu-l pe el ne...

Auzisem niste sunete ciudate cu o zi inainte dar nu ma dusesera cu gandul ca ar putea fi el. L-am asteptat multa vreme cu usa deschisa si mancare pusa deoparte. Speram ca se va intoarce, asa cum mai facuse si data trecuta cand lipsise doua saptamani, plin de cicatrici dar mult mai spasit si afectuos decat cum plecase. De data asta trecuse un an. In locul lui o aveam pe Contesa cu cei doi fii. Ei ne umpleau nevoile afective si ne luminau viata.  Ii iubeam si aveam grija de ei. Aveau locul lor in casa noastra. De domnul P ne aminteam rar, poate doar atunci cand cineva care nu stia de disparitia lui ne intreba ce mai face, sau cand vedeam pe strada pe cineva care ni se parea ca seamana izbitor cu el. Ne facuseram cateva scenarii legate de disparitia lui. Ne gandiseram chiar si la ce e mai rau. Dar, prin absurd, speram ca domnul P ar fi putut sa se intoarca intr-o zi la noi. In ziua aceea, am auzit langa gard zarva mare si am iesit sa vad ce se intampla. Mi-era teama pentru micuti...