Ella

Titlul unui articol îmi atrage atenția: "French man held after a black panther stolen from zoo" și aflu că o panteră neagră a fost prinsă de autorități și dusă la zoo, după ce a fugit pe fereastra apartamentului unde era ținută. Proprietarul ei a fost reținut după ce a încercat să o fure de la zoo. Mă uit la zgarieturile de pe mână și fac rapid niște calcule: dacă pisica care mi le-a făcut are cam două kilograme și jumătate iar felina neagră cam 25 de kilograme, înseamnă o proporție de 1 la 10. Încerc să refac scena înlocuind pisica cu pantera, dar ceva nu se potrivește: pisica mea își petrece timpul în curtea de lângă casă și reușesc cu greu să o împiedic să intre înăuntru, în timp ce pantera neagră își dorește să fie afară și fuge pe fereastră. Pantera este acum într-un centru unde se încearcă reintegrarea ei în viața sălbatică, o dez-domesticire a ei. Două surate: una ce-și adoră viața de lângă casă și cealaltă ce tânjește după cea sălbatică. Nu știu ce a fost în mint...

Ca ai mancat cea mai buna paella din lume, intr-o taverna situata  la 100 de metri de kilometrul 0 al Madridului, o poti afla abia dupa cativa ani, cand  renunti sa mai cauti a doua paella cea mai buna sau macar care sa o egaleze pe prima. De ce o fi fost atat de buna, nu stiu. Poate de la vinul rece, sau ambientul din sala plina de clienti ce se ospatau la cele cateva mese inghesuite pe langa peretii pictati si de decorati cu bucati ceramice. Nu aveai cum sa fii un gentleman sau o lady, ori stapanul cutitului si furculitei ca sa infuleci ce ti se punea pe masa! Bucatile de scoici ori pulpele de pui prajite trebuiau salvate din amestecul de orez cu mazare doar cu degetele. Acolo am vazut cele mai multe servete atarnate la gatul mesenilor. Ah, degetele! Chiar m-au salvat! Nici un ospatar nu stia decat spaniola: ghinion- nu o cunosc! Si uite asa, am apelat la conversatia din degete: asta, asta... pe meniul cu poza aferenta. Atatea, atatea... se pare ca numaratul pe degete e u...

In putinele mele calatorii am adunat o suma de impresii, trairi pe care le grupez in niste povesti frumoase, deschise, care nu au sfarsit. Cum adun experiente gastronomice si trec de la salata de fructe de mare, la tapas & jamon, la placinata cu branza si spanac sau baclavale, tot asa construiesc povesti care curg pe acelasi fir literar, muzical sau artistic. Ce au in comun Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí i Domènech, 1st Marquis of Dalí de Púbol si Peggy Guggenheim? In afara de arta, aproape nimic. Dar, pentru mine ei sunt inseparabili. Calatoria incepe in Venetia, la Palazzo Venier dei Leoni, un palat ramas neterminat, locul unde a trait Peggy Guggenheim. Inca din timpul vietii, palatul era si muzeu, unele lucrari sunt in acelasi loc si astazi. Locul te impresioneaza de la intrare: o increngatura din fier ce prinde in plasa ei bulgari de sticla colorata si sfarsind cu terasa de pe Grand Canal unde te impresioneaza dimensiunile calaretului. A fost neasteptat sa vad lucra...