Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta vara

Răbdarea

Luna plină e atât de mică în seara asta — cât un bănuț de un cent. Abia o zăresc printre ramuri, ca o amintire palidă a unei alte nopți, demult, când părea că vine spre noi, uriașă și portocalie. Atunci s-a vorbit despre ea la știri. Puteai să-i vezi craterele prin lentila unui aparat foto cu zoom bun sau cu un telescop. Era atât de aproape!... Mă gândesc adesea la nopțile de pe malul râului, la pescuit. La început stăteam doar și-l priveam, apoi, când am început să am si eu răbdare, mi-a pus o undiță în mână. Pescuitul e o lecție în sine. Despre tăcere. Despre așteptare. Uneori treceau ore fără nicio tresărire a luciului apei. Alteori un pește mai pofticios mușca după câteva minute. Insa, de multe ori ne întorceam cu plasa goală. Dar nu despre pești era vorba. Pe malul apei nu vorbeam. Liniștea facea parte din ritual. Doar câte o rață sălbatică rupea calmul, sau vreun pește sarea lucind în lumina soarelui. Linistea era un cuib care ne cuprindea pe toti: apa, pesti, oameni si pasari,...

Ultima noapte de vară

Ne strecuram pe străduțele înguste din partea veche a satului de la malul mării. Încercam să ne îndepărtăm cât mai mult de agitația turiștilor  și de gălăgia restaurantelor fancy cu chelneri care își agățau clienții de pe stradă prezentând scorțosul șervet alb suspendat pe antebraț. Pe timpul zilei, partea aceasta a satului era puțin umblată. Avea un mers al lucrurilor simple, cu femei ce-și făceau rugăciunile dis de dimineață în micuța lor bisericuță, cu oameni gospodari ce-și dereticau mai întâi casele  apoi plecau pe la treburile lor. De cum se lăsa seara, oamenii se întorceau la casuțele lor, iar prin ferestrele deschise, puteai pătrunde cu privirea în viețile lor. La adăpostul întunericului, străzile arătau acum altfel și recunoșteam cu greu traseul pe care obișnuiam să-l parcurg dis de dimineață. La una dintre curțile cu zidul gros de piatră, poarta mare era larg deschisă. Pe sub pomii în care atârnau ghirlande de lumină, erau așezate câteva mese. Ne-am așezat la un...

Nori de vară

Stăteam cu toții în mijlocul străzii, admirând cerul. Cu un fel de îngrijorare dar și cu deosebită încântare. - Uau! Uitați ce vine dinspre vest! Să fiu al naibii dacă am mai văzut vreodată așa culori! - Sunt mov - violet. Bicicletele erau deja urcate și fixate în portbagajele mașinilor. Așteptam din partea cerului, semnalul de plecare. Se întuneca tot mai mult, până când, becurile de pe stâlpii de iluminat s-au aprins. Fulgerele se vedeau destul de intense, strecurate printre păturile groase de nori. Tunetul ajungea cu o întărziere de câteva secunde. - Haideți să aștetăm până trece. Am lăsat mașinile în stradă, la voia furtunii, iar noi ne-am adăpostit pe terasa casei. La început au căzut stropi mari și rari, de ai fi putut să te strecori printre ei. Erau repede absorbiți de solul însetat. Apoi totul s-a dezlanțuit. Fulgerele și tunetele au început să se sincronizeze. Vântul bătea din toate părțile, răsucind copacii, ridicându-le crengile în sus, ca niște brațe care cereau i...

Pe la țară

Nu, locuința mea de vară nu e la țară. Dar, fiindcă ziua e acum mai lungă și drumul nu era aglomerat, am ales să facem drumul de 300 de km pe județene, ca să nu mai zburăm steril pe autostrăzi, ci să fim mai aproape de porțile oamenilor, porțile românilor. Se vinde miere. Sus la munte, unde teii încă mai sunt în floare, sunt duși stupii. Vor mai sta vreo săptamână. Și gălbiorii din pădure se vând. Nu am oprit. Defapt nu am cumpărat nimic. La o intersectie, a ieșit alene, clatinându-se de pe-o parte pe alta, semn ca era încărcat, un camion- cisterna, mic. Pe cisterna albă, era scris ca la școală, cu litere mari și negre: LAPTE. Că lumea a început să se mute la țară, iar drumurile secundare au devenit astăzi mai importante, o spun și multele sensuri giratorii, destul de mici pentru TIR-uri, ca acela pe care scria mare, cu litere italice ”Puiul feiricit”. Și ca să întărească vorbele scrise, pictaseră pe el un pui, fără cap, gheare și pene. Oare trebuie să-ți pierzi capul ca să fii ...