Mă întalnisem deunăzi cu un vechi prieten. Nu ne văzusem de multă vreme, de dinaintea certificatelor verzi. (Hm.. am ajuns să măsurăm timpul după repere pandemice.) Ultima dată, într-o vară, am depănat caierul cu amintiri în foișorul din grădina lui. Atunci berea avea același gust iar muzica suna la fel de bine ca în tinerețile noastre. După ce muncise 10 ani într-o fabrică în străinătate, L. se întorsese acasă ca să trăiască liber, eco friendly, bio. Era întâi decembrie și începuse să cadă prima ninsoare din iarna aceea. Stăteam cu toții pe lângă soba de teracotă. Vinul era vechi, muzica bună și pe pereți erau înșirase ca într-o expoziție, picturile lui. Un amalgam de reproduceri și lucrări originale, de la acuarele la lucrări în ulei, creon și cretă, care dacă nu ai fi știut că sunt toate opera lui, ai fi avut impresia că ești în fața lucrărilor a mai multor pictori. Am zăbovit puțin mai mult timp în fața lor ca să admir și micile detalii pe care prietenul nostru le ...