Mă întalnisem deunăzi cu un vechi prieten. Nu ne văzusem de multă vreme, de dinaintea certificatelor verzi. (Hm.. am ajuns să măsurăm timpul după repere pandemice.) Ultima dată, într-o vară, am depănat caierul cu amintiri în foișorul din grădina lui. Atunci berea avea același gust iar muzica suna la fel de bine ca în tinerețile noastre. După ce muncise 10 ani într-o fabrică în străinătate, L. se întorsese acasă ca să trăiască liber, eco friendly, bio.
Era întâi decembrie și începuse să cadă prima ninsoare din iarna aceea. Stăteam cu toții pe lângă soba de teracotă. Vinul era vechi, muzica bună și pe pereți erau înșirase ca într-o expoziție, picturile lui. Un amalgam de reproduceri și lucrări originale, de la acuarele la lucrări în ulei, creon și cretă, care dacă nu ai fi știut că sunt toate opera lui, ai fi avut impresia că ești în fața lucrărilor a mai multor pictori. Am zăbovit puțin mai mult timp în fața lor ca să admir și micile detalii pe care prietenul nostru le făcuse cu multă răbdare, ceva mai multă decât la o mâncarea slow cooked. Avea talent. Acum avea și timp.
Cum îi stă bine unui om liber, o altă mare pasiune a lui erau călătorii. Dar cum poți fii liber când ”ăstia” impun peste tot certificatul verde: in mall-uri, trenuri, avioane, aeroporturi, vami si cine mai stie unde ...?
- Oriunde vei merge va trebui să te legitimezi nu cu pasaportul ci cu certificatul verde! Va fii obligatoriu!... Și știi de ce? Ca să ne bage pe toți în ”sistem”! își exprimă L. suspiciunea și nemulțumirea.
- Suntem deja în sistem! Toți avem buletine, pașapoarte.
- Dar până acum nu a trebuit să ne legitimăm peste tot cu ele! La film, la magazin, nu ți-a cerut nimeni pașaportul. Nu vezi că certificatul verde conține toate datele personale?
- Fiindcă e un act personal.
- Până acum ți le verificau doar organele abilitate. Acum orice paznic are acces la datele tale personale. Așa vor ajunge datele noastre la Securitate.
- Da, s-a dus cu GDPR-ul! Dar, dacă vrei ca să îți păstrezi datele personale, poți să nu mai intri la cinema sau la magazin. Ca și în cazul site-urilor, dacă refuzi cookie-urile, nu te lasă să le vizitezi.
- Dacă au toate datele tale, pot să facă cu tine ce vor! Așa a fost un caz: un securist a vrut neapărat să o aibă pe nevasta lu' unu. I-a înscenat omului ceva și l-au băgat la pârnaie. Eu nu vreau să pățesc la fel!
Îl știam căsătorit de vreo 30 de ani, acum aveau chiar și nepoți, iar scena aceasta mă aruncase undeva în tinerețe, când prietenul nostru s-ar fi luptat puternic pentru nevasta lui cu oricine ar fi îndrăznit să i-o fure.
Trecusem rapid prin minte toți locuitorii micului sat, cu intenția de a depista securistul ajuns la informație, apoi pe cei dornici și eligibili să îi fure omului nevasta. Nu găsisem nici unul.
- Crezi că acum îți mai vrea careva nevasta?
- Daaaa! Soția mea încă arată foarte bine! spuse L. îndreptându-se de spate, întărind parcă cu poziția corpului său, opoziția la toată absurditatea momentului, sistemului și regulilor absurde ale unei societăți bolnave.
Și vinul a curs, poveștile din munți și ele, cu traiul liniștit al serii în care se pusese să ningă.
Am lăsat cel mai fericit dintre pământeni în casuța lui de la țară, printre picturile lui minunate, muzica bună, acolo unde datele lui personale rămân protejate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu