Ella

Fețe inerte trec pe lângă mine ca într-un râu molcom curgător. Inexpresive, seci, cu priviri fără focalizare, blurate. Sunt o anonimă, o frunză ce plutește în direcția care trebuie. Un copil râde. E singur. Mama lui execută exerciții de dicție, rotunjind cuvintele, cântându-le unei tinere femei cu poșetă LV. Un porumbel înfulecă agitându-și cam mult capul, din bucățica de corn căzută din mâna copilului. Un homeless așezat pe scările lucioase ale unei multinaționale, deschide revista la pagina cu picioare lungi, superbe, de femeie. Își așează pe ele, cu o lentoare cataleptică, bucata de salam, unsuroasă și belită de piele. Dricul "Obelisc" e în pole-position, peste drum, la umbră. Șoferul i-a lăsat gemurile din față coborâte. În România, dricurile nu se fură. În vitrina magazinului cu articole pentru pescuit, o pisică doarme, jumătate pe lada frigorifică, jumătate suspendată în nepăsare. Blana ei are aceeași culoare cu frigorifica: văzută din stradă, lada pare să aibă...

Nu, locuința mea de vară nu e la țară. Dar, fiindcă ziua e acum mai lungă și drumul nu era aglomerat, am ales să facem drumul de 300 de km pe județene, ca să nu mai zburăm steril pe autostrăzi, ci să fim mai aproape de porțile oamenilor, porțile românilor. Se vinde miere. Sus la munte, unde teii încă mai sunt în floare, sunt duși stupii. Vor mai sta vreo săptamână. Și gălbiorii din pădure se vând. Nu am oprit. Defapt nu am cumpărat nimic. La o intersectie, a ieșit alene, clatinându-se de pe-o parte pe alta, semn ca era încărcat, un camion- cisterna, mic. Pe cisterna albă, era scris ca la școală, cu litere mari și negre: LAPTE. Că lumea a început să se mute la țară, iar drumurile secundare au devenit astăzi mai importante, o spun și multele sensuri giratorii, destul de mici pentru TIR-uri, ca acela pe care scria mare, cu litere italice ”Puiul feiricit”. Și ca să întărească vorbele scrise, pictaseră pe el un pui, fără cap, gheare și pene. Oare trebuie să-ți pierzi capul ca să fii ...

I se spune de ani buni că e o MILF. Sună amuzant, provocator, o onorează, iar existența unui copil, o protejează de cei insistenți. Fanteziile sexuale ce le stârnește persoanelor care nu se potrivesc nicicum profilului ei, nu o deranjează deloc. E ca și cum ai juca poker cu cei de la altă masă: e imposibil. - Ce înseamnă să fii mamă? - o întrebare absolut neașteptată când lista cu ”trebuia să fi făcut altfel” a devenit destul de lungă. După scanarea rapidă a listei, tot nu vezi răspunsul. Apoi, te întorci la anii copilăriei  și încerci să te profilezi peste ceea ce a reprezentat mama ta pentru tine. E vina mamei pentru toate eșecurile tale, când ai fost prea slabă și ai renunțat. Dar e meritul mamei pentru faptul că te-a neglijat și acum ești independentă. Și întrebarea se repetă iar și iar, însă fără niciun răspuns. O prietenă i-a spus că se portă ca o mamă. S-a transformat în ”Mama universului”. Încercă mereu să-i protejez pe alții. E Vocea care dă mereu sfaturi: ”pes...

În spatele monitorului, undeva în ograda celor care ne dau libertatea de a alerga prin rețea, stau liniile frânte. Câțiva dintre noi le pot vedea și sunt învățați cum să transforme linia în trambulină. Ele sunt liniile nivelului de trai, al salariilor, prețurilor, prieteniilor, interesului pe care îl stârnește fiecare altora, sau al interesului pe care îl manifestăm unor lucruri sau obiceiuri. Ele sunt pulsul implicării noastre în viață. Cumpărăm, vizualizăm, citim, comentăm, apreciem. Azi am vorbit despre călătorii și în stânga și dreapta noastră au apărut poze cu plaje, animale, bocanci de munte. Ieri am vorbit despre vreme și am fost acoperiți de pelerine de ploaie și umbrele colorate. Azi vorbim despre noi. Despre timpul care a trecut decând ne cunoaștem. Despre timpul care nu ne-a stins dorința de a ști unul despre celălalt. În jurul nostru nu mai e nimic. Linia timpului, veșnic dreaptă și neîntreruptă nu mai sprijină nimic. Linia "despre noi" nu apare în nicio stati...