Nu, locuința mea de vară nu e la țară. Dar, fiindcă ziua e acum mai lungă și drumul nu era aglomerat, am ales să facem drumul de 300 de km pe județene, ca să nu mai zburăm steril pe autostrăzi, ci să fim mai aproape de porțile oamenilor, porțile românilor.
Se vinde miere. Sus la munte, unde teii încă mai sunt în floare, sunt duși stupii. Vor mai sta vreo săptamână. Și gălbiorii din pădure se vând. Nu am oprit. Defapt nu am cumpărat nimic.
La o intersectie, a ieșit alene, clatinându-se de pe-o parte pe alta, semn ca era încărcat, un camion- cisterna, mic. Pe cisterna albă, era scris ca la școală, cu litere mari și negre: LAPTE.
Că lumea a început să se mute la țară, iar drumurile secundare au devenit astăzi mai importante, o spun și multele sensuri giratorii, destul de mici pentru TIR-uri, ca acela pe care scria mare, cu litere italice ”Puiul feiricit”. Și ca să întărească vorbele scrise, pictaseră pe el un pui, fără cap, gheare și pene.
Oare trebuie să-ți pierzi capul ca să fii fericit? Sigur ... nu mai contează cum ești îmbrăcat!
La o casă, poarta mare e larg deschisă. În față stau parcate vreo 4 mașini. În curte e întinsă masa și e lume de toate vârstele. Au venit copiii la părinți. O bătrânică cu șorțul prins la gât, mai duce-n grabă ceva ”ca să fie pe masă”. Să fi făcut plăcinte?
Satu-i bogat, casele aranjate. Fântâna cu cumpănă e-ntr-o curte, lângă gard. A plouat în ultima vreme: trebuie să fie plină fântâna acum.
Se face seară. Pe o pășune sunt doi caii frumoși, au spinările pline și picioare puternice. Sunt maro cu coamele și cozile blonde. Încerc să-mi imaginez o tătăroaică blondă și nu-mi iese. Rămân la cai.
Pe lac (o băltoacă cu pretenție de lac, căci are doar câteva sute de metri pătrați) sunt două lebede albe. Ne întrebăm dacă sunt din plastic. Restaurantul de pe marginea băltoacei e plin, iar forfota pătrunde prin geamurile mașinii. Lebedele se mișcă. Poate au aripile tăiate. Noi plecăm mai departe.
Hai, că s-a înserat.
- Ai închis găinile?
Comentarii
Trimiteți un comentariu