"De ziua ta, ne faci coliva?"
Nu, nu e ironie, poate putina gluma, dar adevarul e ca fac o coliva bunaaaaaaa de sa te lingi pe degete!
Aveam 10 ani cand a murit bunicul si una dintre matusi ne-a adunat pe nepotii de varsta mea si ne-a pus sa alegem graul. Pe vreme aceea graul se cumpara din piata de la tarani, nu era decorticat si mai avea si boabe de neghina (niste bobite mici si negre). Urma ca noi sa separam boabele de grau de orice altceva ar fi existat prin el. Apoi trebuia spalat in multe ape si lasat la inmuiat macar cateva ore inainte sa fie pus la fiert.
Munca a inceput cu seriozitate si implicare, dar pe masura ce timpul trecea, devenea tot mai obositoare si plictisitoare. De la un timp boabele au inceput sa zboare prin camera, sa ne cada in cap, sa se prinda in par, sa ne intre dupa gat pe sub haine, ori ca veneau de la altii ori cand le aruncam chiar eu, ca nu se poate sa nu-ti cada printre degete cand aruncai cu un pumn de grau. Apoi a inceput alergatura pe "margelele" de grau si tumbele pe podele. Casa se zguduia de joaca noastra, rasul era pe infundate, tipetele erau mimate, pentru a nu-i deranja pe cei mari. Un fel de "Nunta muta" a lui Horatiu Malaele, doar ca joaca noastra s-a terminat bine.
Cand coliva a fost gata, am fost foarte bucurosi si emotionati ca matusa noastra care era invatatoare, a inceput impartirea ei cu noi, copiii care am ajutat-o sa o faca. A fost ca un premiu de care ne-am bucurat si de care am fost foarte mandri ca l-am dobandit. Tare gustoasa a mai fost, fiindca era mai putina, la cat grau a fost aruncat la gaini dupa ce au maturat podelele...
Acum am luat locul matusii dar inca nu am nepoti care sa ma ajute. Nu ma mai joc cu boabele de grau iar premiul este ca pot sa cuceresc multa lume cu diversitatea ei: nenumarate combinatii de stafide, rom, scortisoara, cocos, cacao, fructe confiate, coaja de lamaie, coaja de portocale, ...
Nu, nu e ironie, poate putina gluma, dar adevarul e ca fac o coliva bunaaaaaaa de sa te lingi pe degete!
Aveam 10 ani cand a murit bunicul si una dintre matusi ne-a adunat pe nepotii de varsta mea si ne-a pus sa alegem graul. Pe vreme aceea graul se cumpara din piata de la tarani, nu era decorticat si mai avea si boabe de neghina (niste bobite mici si negre). Urma ca noi sa separam boabele de grau de orice altceva ar fi existat prin el. Apoi trebuia spalat in multe ape si lasat la inmuiat macar cateva ore inainte sa fie pus la fiert.
Munca a inceput cu seriozitate si implicare, dar pe masura ce timpul trecea, devenea tot mai obositoare si plictisitoare. De la un timp boabele au inceput sa zboare prin camera, sa ne cada in cap, sa se prinda in par, sa ne intre dupa gat pe sub haine, ori ca veneau de la altii ori cand le aruncam chiar eu, ca nu se poate sa nu-ti cada printre degete cand aruncai cu un pumn de grau. Apoi a inceput alergatura pe "margelele" de grau si tumbele pe podele. Casa se zguduia de joaca noastra, rasul era pe infundate, tipetele erau mimate, pentru a nu-i deranja pe cei mari. Un fel de "Nunta muta" a lui Horatiu Malaele, doar ca joaca noastra s-a terminat bine.
Cand coliva a fost gata, am fost foarte bucurosi si emotionati ca matusa noastra care era invatatoare, a inceput impartirea ei cu noi, copiii care am ajutat-o sa o faca. A fost ca un premiu de care ne-am bucurat si de care am fost foarte mandri ca l-am dobandit. Tare gustoasa a mai fost, fiindca era mai putina, la cat grau a fost aruncat la gaini dupa ce au maturat podelele...
Acum am luat locul matusii dar inca nu am nepoti care sa ma ajute. Nu ma mai joc cu boabele de grau iar premiul este ca pot sa cuceresc multa lume cu diversitatea ei: nenumarate combinatii de stafide, rom, scortisoara, cocos, cacao, fructe confiate, coaja de lamaie, coaja de portocale, ...
Ha, Ha, anul acesta de onomastica chiar m-am gandit c-ai adus coliva.
RăspundețiȘtergere