Sunt zile în care merg înainte. Dar chiar și atunci, în mersul acela hotărât, mă trezesc că adun bucăți din trecut. Le car cu mine, le duc în laboratorul acela interior în care lumina nu se stinge niciodată. Le așez pe masa gândurilor și le privesc cu ochi noi. Uneori le înțeleg altfel. Alteori mă surprind iertând oameni pe care cândva îi judecam. Îi re-apropii, îi alung iar, mă împac din nou cu mine și cu lumea din jur. Dar drumul merge tot înainte.
Totul pornește de la o ipoteză. Intuiția — mai ales cea feminină — nu doarme. Simte, bănuiește, întreabă. Și atunci încep să caut răspunsuri. Le găsesc, uneori, în cărțile pe care le citesc. Se spune că îți place o carte doar dacă reușești să te identifici în ea. Poate că nu ne place întotdeauna viața noastră, dar e singura pe care o acceptăm complet. Trăim după propriul model.
Azi am găsit o piesă mare dintr-un alt puzzle mai vechi. Nici nu știu de unde a apărut. Jocul acela părea de mult încheiat. Și totuși, iată-mă din nou târând piesa în bârlogul gândurilor. Am înțeles atunci că jocurile nu se termină niciodată. Tot adunăm piese, poate pentru o nouă imagine, poate pentru o nouă poveste. Și uneori... da, uneori, pur și simplu renunțăm să mai căutăm piesa aceea lipsă.
Dar până atunci...
Tu cum ai învățat să iubești?
Cred că primele lecții le-am primit în brațele mamei. Nu-mi amintesc cuvinte sau gesturi clare, dar îmi amintesc — perfect — mirosul pieptului ei când mă alăpta. Mirosea a pâine caldă. A siguranță. A iubire completă, fără cerințe.
Apoi am învățat să iubesc animalele: puii de găină, peștișorii din acvariu, pisicile, câinii, libelulele si fluturii inchisi între geamurile ferestrelor. Când am început sa îi pierd, iubirea a început să doară. Atunci am înțeles că ceea ce iubești nu rămâne for ever.
Tu când ai suferit ultima dată?
Ah, nu!… E dureros să-mi amintesc. Puzzle-ul acesta îl las la oparte.
Intrebari, întrebari, întrebari, întinse pe covor ca un puzzle neînceput.
Vezi? Totul a început ca o joacă. Un joc de puzzle care părea simplu, dar care mereu avea o piesă lipsă.
Câte puzzle-uri neterminate te înconjoară?
💭 Scrie-mi în comentarii: ai și tu jocuri care ți-au rămas pe masă, povești fără sfârșit sau iubiri care nu s-au așezat niciodată la locul lor? Cum arată piesele tale lipsă?
Comentarii
Trimiteți un comentariu