Poate că toate lucrurile încep din copilărie.
Eram o adunătura de puștani ce ascultam hipnotizați povestea modurilor dorian, frigian, mixolidian, ... la ora de Teorie muzicală. Îl aveam profesor pe Merkel, profu de pian care pe mine mă acopania la audițiile de sfârșit de trimestru. Era un tip blond, cu barbișon și sacou, cu o voce caldă, gravă. Își trăise tinerețea în răsunătorii ani 60-70, în care vocea celor de la The Beatles și a celor de la Rolling Stones era aerul respirat de generația lui.
A fost lecția când a trecut peste do majorul european și peste cîntecele bizantine bisericești și a ajuns în partea de sud a Asiei, în India. Acolo, The Beatles au găsit sitarul, meditația și mâncarea vegetariană.
Proful avea mereu discuri la el. La școală se studia muzica clasică, dar de data asta am ascutat Beatles!
”The inner light”: https://www.youtube.com/watch?v=swT6YTPYwgM
- 1968. Anul când trebuiau să se reinventeze, să se regăsească. Lumea era împărțită în două: Beatles-ii și Roling Stones-ii. Tinerii de peste tot îi copiau. Un concert al formației studenților de la Conservator ce a cântat în 69 într-o mică sală de spectacole din București melodiile lor, a ridicat publicul în picioare. Dar nu doar s-au ridicat ! Au dansat, s-au manifestat, au cântat, au rupt toate scaunele, au distrus sala!- ne povestea cu un licar în ochi și o însuflețire pe care nu o mai văzusem până atunci la el.
Au urmat câteva minute de pauză. Discul continua să se învârte iar noi, care nu ne urcasem niciodata cu picioarele pe bancă fiindcă știam că vom fi pedepsiți, visam la mica noastră revoltă ce am putea să o facem.
- A doua seară spectacolul nu s-a mai ținut.
După felul în care zâmbea, am înțeles, chiar dacă eram doar niște țânci, cu ce plătise Beatles-ul nostru singurul spectacol într-o ”epocă de aur”.
În școala goală, într-o seară, o duzină de puști și-un prof, ascultau Beatles.
Câțiva ani mai târziu, proful nostru a fost cumpărat de către Germania. Dar nici măcar Germania nu avea să plătească pentru el cât a dat Merkel pe spectacolul acela.
În casa confiscată de comuniști nu mai avea să fie camera plină de discuri care i-au deranjat atât de mult pe ”ei”.
- Merkel, eu azi ascult The Beatles!
Eram o adunătura de puștani ce ascultam hipnotizați povestea modurilor dorian, frigian, mixolidian, ... la ora de Teorie muzicală. Îl aveam profesor pe Merkel, profu de pian care pe mine mă acopania la audițiile de sfârșit de trimestru. Era un tip blond, cu barbișon și sacou, cu o voce caldă, gravă. Își trăise tinerețea în răsunătorii ani 60-70, în care vocea celor de la The Beatles și a celor de la Rolling Stones era aerul respirat de generația lui.
A fost lecția când a trecut peste do majorul european și peste cîntecele bizantine bisericești și a ajuns în partea de sud a Asiei, în India. Acolo, The Beatles au găsit sitarul, meditația și mâncarea vegetariană.
Proful avea mereu discuri la el. La școală se studia muzica clasică, dar de data asta am ascutat Beatles!
”The inner light”: https://www.youtube.com/watch?v=swT6YTPYwgM
- 1968. Anul când trebuiau să se reinventeze, să se regăsească. Lumea era împărțită în două: Beatles-ii și Roling Stones-ii. Tinerii de peste tot îi copiau. Un concert al formației studenților de la Conservator ce a cântat în 69 într-o mică sală de spectacole din București melodiile lor, a ridicat publicul în picioare. Dar nu doar s-au ridicat ! Au dansat, s-au manifestat, au cântat, au rupt toate scaunele, au distrus sala!- ne povestea cu un licar în ochi și o însuflețire pe care nu o mai văzusem până atunci la el.
Au urmat câteva minute de pauză. Discul continua să se învârte iar noi, care nu ne urcasem niciodata cu picioarele pe bancă fiindcă știam că vom fi pedepsiți, visam la mica noastră revoltă ce am putea să o facem.
- A doua seară spectacolul nu s-a mai ținut.
După felul în care zâmbea, am înțeles, chiar dacă eram doar niște țânci, cu ce plătise Beatles-ul nostru singurul spectacol într-o ”epocă de aur”.
În școala goală, într-o seară, o duzină de puști și-un prof, ascultau Beatles.
Câțiva ani mai târziu, proful nostru a fost cumpărat de către Germania. Dar nici măcar Germania nu avea să plătească pentru el cât a dat Merkel pe spectacolul acela.
În casa confiscată de comuniști nu mai avea să fie camera plină de discuri care i-au deranjat atât de mult pe ”ei”.
- Merkel, eu azi ascult The Beatles!
Comentarii
Trimiteți un comentariu