Sigur vi s-a întâmplat și vouă să aveți o idee grozavă, despre care nu ați auzit să o fi pus-o cineva în practică până atunci, și căutând așa, din una în alta, aflați că cel puțin încă o persoană s-a gândit la ea sau chiar că, undeva în lumea asta, este pusă deja în practică. E o așa de mare dezamăgire când îți dai seama că trebuie să renunți la ideea ta!
Una dintre ideile mele "geniale" a fost mixarea unui text cu muzică. Textele, în special cele în format electronic, să aibă și o recomandare muzicală astfel, când citești pe un fond muzical să fii purtat cu totul în atmosfera povestirii. Am încercat și aici pe blog să inserez legături spre pagini muzicale, ca să întregesc descrierea. De exemplu, dacă vorbim despre francezi și obiceiurile lor ar merge bine o melodie în limba franceză, lângă un vin bun sau un croissant - depinde de momentul zilei. Deja există cărți publicate care au un cod QR ce se poate accesa cu telefonul și fac același lucru. Nu există însă (deși nu am verificat) un aparat care să comande arome. Ele pot fi doar recomandate, cum gasim recomandări de mâncăruri sau băuturi. Adică scriitorul să recomande de exemplu lavanda, dacă tot am pomenit de Franța, sau mirosul de pin, care mie îmi amintește de Grecia.
Astăzi m-am întrebat dacă aș putea să devin prost / proastă. Așa, din voință. Nu din ”suplimente alimentare”. Fără alcool sau plante ori pastile halucinogene. Să râd, să vorbesc ca un prost, să mă bucur și să îmi doresc ca un prost. Să spun orice lucru mărunt cu convingerea că e o axiomă care stă la baza tuturor legilor. Ați înțeles voi, că doar fiecare cunoaște măcar un prost. Nu degeaba avem expresia ”prostul satului”.
Dar se pare că nici ideea asta nu e originală. Martin Page a scris deja despre ea în ”M-am hotarât să devin prost”.
Ei bine, lucrul ăsta nu e atât de simplu. O fi greu să ajungi deștept să înveți, să stai să judeci, să citești, să te îndoiești, dar ca să devii prost, e și mai greu. Dacă odată ai învățat cum merg lucrurile, ce e bine și ce e rău, nu prea poți să-ți pui pumnu-n gură și mintea-n cui și să faci pe prostul.
Dacă nu ați fi citit acest text, probabil că odată ați fi avut și voi ideea asta.
Nu, asta nu înseamnă că sunteți o ”copie”. Doar eu pot fi!
Sau vă îndoiți?
Una dintre ideile mele "geniale" a fost mixarea unui text cu muzică. Textele, în special cele în format electronic, să aibă și o recomandare muzicală astfel, când citești pe un fond muzical să fii purtat cu totul în atmosfera povestirii. Am încercat și aici pe blog să inserez legături spre pagini muzicale, ca să întregesc descrierea. De exemplu, dacă vorbim despre francezi și obiceiurile lor ar merge bine o melodie în limba franceză, lângă un vin bun sau un croissant - depinde de momentul zilei. Deja există cărți publicate care au un cod QR ce se poate accesa cu telefonul și fac același lucru. Nu există însă (deși nu am verificat) un aparat care să comande arome. Ele pot fi doar recomandate, cum gasim recomandări de mâncăruri sau băuturi. Adică scriitorul să recomande de exemplu lavanda, dacă tot am pomenit de Franța, sau mirosul de pin, care mie îmi amintește de Grecia.
Astăzi m-am întrebat dacă aș putea să devin prost / proastă. Așa, din voință. Nu din ”suplimente alimentare”. Fără alcool sau plante ori pastile halucinogene. Să râd, să vorbesc ca un prost, să mă bucur și să îmi doresc ca un prost. Să spun orice lucru mărunt cu convingerea că e o axiomă care stă la baza tuturor legilor. Ați înțeles voi, că doar fiecare cunoaște măcar un prost. Nu degeaba avem expresia ”prostul satului”.
Dar se pare că nici ideea asta nu e originală. Martin Page a scris deja despre ea în ”M-am hotarât să devin prost”.
Ei bine, lucrul ăsta nu e atât de simplu. O fi greu să ajungi deștept să înveți, să stai să judeci, să citești, să te îndoiești, dar ca să devii prost, e și mai greu. Dacă odată ai învățat cum merg lucrurile, ce e bine și ce e rău, nu prea poți să-ți pui pumnu-n gură și mintea-n cui și să faci pe prostul.
Dacă nu ați fi citit acest text, probabil că odată ați fi avut și voi ideea asta.
Nu, asta nu înseamnă că sunteți o ”copie”. Doar eu pot fi!
Sau vă îndoiți?
Comentarii
Trimiteți un comentariu