A fost vina mea că m-am dus într-o țară străină fără să fi știut câte ceva despre ea. E ca și cum te duci la cineva acasă fară să cunoști oamenii care locuiesc în ea. Aveam să petrec câteva zile alături de ei, suficient pentru a-mi da seama ce fel de familie erau.
Am vrut să vizitez Serbia și Bosnia și Herțegovina fiindcă auzisem de peisajele extraordinare al locurilor, de localitățile dintre colinele dealurilor și munților. Știam de Mostarul cu celebrul lui pod vechi construit pe vremea turcilor din fotografii iar despre Sargan Eight, trenul turistic din Mokra Gora, am aflat dintr-un reportaj televizat. În partea aceasta a Europei greu încercată de războiul din anii '90, în care disensiunile dintre etnii încă mocnesc, nu prea m-a îndeamnat rațiunea să calatoresc până acum. Am profitat de ocazia unei excursii și m-am alăturat grupului de turiști.
De-a lungul drumului, atât sârbii cât și bosniecii au lăsat ca mărturie a războiului, case ciuruite de gloanțe, parăsite dar nepăstrate în conservare, ceea ce, după 20 de ani de la încheierea războiului, vremelnicia lor peste timp ridică un semn de întrebare.
Aveam să aflu că povestea lor e alta. E focul nestins al urii, al neacceptării. Sunt casele ”celorlalți” ce nu sunt acceptați nici acum pe teritoriul ”lor”.
Sarajevo
Lângă Tunelul Speranței , un tunel prin care au fost salvați peste 11.000 de bosnieci în timpul asediului de 4 ani al trupelor sârbe asupra orașului Sarajevo, în curtea vecină crește un măr. Cu limbajul universal al semnelor, unul dintre turiști întreabă un copil de-al locului de merele cele coapte din partea cealaltă a gardului. Copilul face semnul puștii cu ambele mâini și execută un foc lung, automat spre turist. Aici nu totul e de vânzare. Afacerile se plătesc încă cu arme.
Mostar
De cealaltă parte a drumului e cartierul bosniac. Pe partea croată se află liceul. E ora 13. Elevii croați au la dispoziție jumătate de oră ca să părăsească clădirea. Jumatatea celalata a zile le ramane doar lor, elevilor bosnieci. Ei nu se vor întâlni nici anul acesta ... în Mostar.
Reședința președintelui croat al Bosniei și Herțegovinei, unul dintre cei trei președinți aflați simultan în funcție, e în cartierul croat din Mostar, într-o vilă impozantă construită de austro-ungari. Fiindca timpul le-a lasat lor o enclava musulmana intr-o mare crestina si valorile europene lasate de stapanirea austro-ungara, cea de care si-au dorit atat de mult sa scape, chiar cu pretul primului Razboi Mondial.
Srebenica
United Nothig 8372...
Un cimitir cu pietre de mormânt albe ce stau în picioare.
Sunt mai mult de 8372 de bărbați și băieți musulmani îngropați aici, alor căror pietre vor rămâne în picioare, amintind de trupurile lor, aliniati in convoiul aflat sub protectia ONU pe care sarbii l-au secerat.
Am vrut să vizitez Serbia și Bosnia și Herțegovina fiindcă auzisem de peisajele extraordinare al locurilor, de localitățile dintre colinele dealurilor și munților. Știam de Mostarul cu celebrul lui pod vechi construit pe vremea turcilor din fotografii iar despre Sargan Eight, trenul turistic din Mokra Gora, am aflat dintr-un reportaj televizat. În partea aceasta a Europei greu încercată de războiul din anii '90, în care disensiunile dintre etnii încă mocnesc, nu prea m-a îndeamnat rațiunea să calatoresc până acum. Am profitat de ocazia unei excursii și m-am alăturat grupului de turiști.
De-a lungul drumului, atât sârbii cât și bosniecii au lăsat ca mărturie a războiului, case ciuruite de gloanțe, parăsite dar nepăstrate în conservare, ceea ce, după 20 de ani de la încheierea războiului, vremelnicia lor peste timp ridică un semn de întrebare.
Aveam să aflu că povestea lor e alta. E focul nestins al urii, al neacceptării. Sunt casele ”celorlalți” ce nu sunt acceptați nici acum pe teritoriul ”lor”.
Sarajevo
Lângă Tunelul Speranței , un tunel prin care au fost salvați peste 11.000 de bosnieci în timpul asediului de 4 ani al trupelor sârbe asupra orașului Sarajevo, în curtea vecină crește un măr. Cu limbajul universal al semnelor, unul dintre turiști întreabă un copil de-al locului de merele cele coapte din partea cealaltă a gardului. Copilul face semnul puștii cu ambele mâini și execută un foc lung, automat spre turist. Aici nu totul e de vânzare. Afacerile se plătesc încă cu arme.
Mostar
De cealaltă parte a drumului e cartierul bosniac. Pe partea croată se află liceul. E ora 13. Elevii croați au la dispoziție jumătate de oră ca să părăsească clădirea. Jumatatea celalata a zile le ramane doar lor, elevilor bosnieci. Ei nu se vor întâlni nici anul acesta ... în Mostar.
Reședința președintelui croat al Bosniei și Herțegovinei, unul dintre cei trei președinți aflați simultan în funcție, e în cartierul croat din Mostar, într-o vilă impozantă construită de austro-ungari. Fiindca timpul le-a lasat lor o enclava musulmana intr-o mare crestina si valorile europene lasate de stapanirea austro-ungara, cea de care si-au dorit atat de mult sa scape, chiar cu pretul primului Razboi Mondial.
Srebenica
United Nothig 8372...
Un cimitir cu pietre de mormânt albe ce stau în picioare.
Sunt mai mult de 8372 de bărbați și băieți musulmani îngropați aici, alor căror pietre vor rămâne în picioare, amintind de trupurile lor, aliniati in convoiul aflat sub protectia ONU pe care sarbii l-au secerat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu