Treceți la conținutul principal

Lunga calatorie in viitor

Daca se vorbeste de calatoria in timp, primul lucru care iti vine in minte e intoarcerea in trecut. Se pare ca e mai tare dorinta de a-ti schimba existenta de azi decat a-ti imbunatati ziua de maine. Instinctual.
Trecutul exista, e deja cunoscut, si dupa principiul " eu te-am facut , eu te omor" avem impresia ca putem face ce vrem cu el. Ei, dar modelele matematice (despre care am scris intr-o postare destul de recenta) nu vor sa se muleze inca pe dorinta noastra de a putea merge in trecut in schimb, ne dau speranta calatoriei in viitor.

Ca sa ne aflam viitorul, multi dintre noi, chiar si in secolul XXI, am recurs la cateva practici neortodoxe, ba chiar mistice.
In Turcia, exista cafenele in care o persoana iti poate citi viitorul in zatul de cafea. Acest obicei se pastreaza inca si la popoarele arabe, ghicitoarele in cafea fiind cunoscute in comunitati si invitate la intalnirile (de obicei) intre femei. Am incercat si eu de multe ori practica aceasta, ca pe o joaca, la o sueta intre prietene si spre surprinderea mea "citirile" (ar fi prea mult sa spun preziceri fiindca nu ai nevoie de puteri supranaturale ci doar de imaginatie) s-au adeverit. In zatul de cafea se citeste viitorul incepand din clipa in care se bea cafeaua, acela fiind momentul zero. La una dintre suetele cu colegele mele , citeam intr-o ceasca ca urma sa vina in foarte scurt timp , o femeie de la un drum lung. Si iata ca in momentul in care am iesit cu toate pe usa, apare mama colegei intr-o vizita neanuntata. Coincidenta sau nu, evenimentul mi-a creat un fel de faima si mi-a adus mult (inca rad)  respect! Eram o maestra a cititului in cafea. - I'm out of business now!
Asiaticii au acelasi obicei doar ca in loc de cafea ei citesc in ceai- frunzele de ceai.

Daca ma duc ceva mai inapoi in timp, pe meleagurile romanesti se obisnuia datul in bobi. 44 de boabe de porumb erau descantate si insirate pentru a afla raspunsul la intrebarea ce se punea in descant. Daca boabele se asezau in grupe de cate 1 bob, evenimentul urma sa se intample in viitorul foarte apropiat, daca erau 3 bobi, era de bine, daca erau mai multi, nu aveai nici o sansa sa ti se intample ce ai intrebat.

Interpretarea viselor se considera un fel de premonitii (desigur nu de catre psihanalisti). Exista nenumarate dictionare de vize pentru interpretarea lor. Ele se considera ca prevad un viitor destul de apropiat, pana la cateva saptamani.

Datul in carti (cele de joc, desigur), aflarea sexului copilului pe care nici nu l-ai conceput cu ajutorul unei verighete, deschisul cartilor religioase ( se citesc pasaje aleatorii care sunt interpretate - aveti vreo indoiala? ) pot releva viitorul.
Sa mai amintesc de ziua cand isi vede ursul umbra (ziua cartitei pentru cei ce se tem de urs) si care prevesteste inca 40 de zile de iarna?

"Que sera, sera..."

Nu stiu la ce practici a recurs Nostradamus, dar daca stapanim atat de bine viitorul ...
Iarna a trecut! Tu ce mai astepti? Viitorul e in mainile tale!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luni. Mereu luni.

 Mi se întâmplă des să am senzația că trăiesc o altă zi decât cea reală. Joia am impresia că e vineri, duminica dimineața jur că e sâmbătă. Și e o păcăleală plăcută — în acele clipe mă cuprinde o bucurie difuză, ca un parfum invizibil: speranța că urmează o zi frumoasă. Trăiesc cu optimismul acela simplu că voi face ceva care să-mi aducă plăcere, că mă apropii de un moment de liniște sau de creativitate. E uluitor cât de repede corpul reacționează la o simplă idee — chiar și falsă — despre o zi bună. Pornind de la gândul clasic al buclei temporale, m-am întrebat ce-ar fi dacă aș repeta, intenționat, aceeași zi. Și nu oricare — ci tocmai ziua pe care o evităm cu toții: luni. De ce luni? Poate tocmai pentru că nu promite nimic. E ziua de start, de revenire, de „hai că începe din nou”. O zi care pare că nu-ți aparține. Am decis să trăiesc cinci zile la rând ca și cum ar fi luni. Prima a fost lăsată la voia întâmplării, ca să am o bază „reală”. De acolo, am început repetiția. Totul...

Mulțumim din inimă partidului

 Nu am reținut exact care este cauza crizei combustibililor ce va să vină, războiul din Ucraina sau relațiile cu Rusia, cert este că unii au început să facă economie. Și uite așa, nopțiile de vară dintr-un sat pitoresc de munte unde ne-am oprit pentru câteva zile să ne facem concediul, au început să se împartă în nopți luminate și nopți în beznă.  Prima noapte neluminată a fost ca un dar mult așteptat. Ne doream de mult să vedem cerul plin de stele din afara marelui oraș în care locuiam, iar noaptea aceasta era una cu Crai Nou ce se codea să apară de după munte. Pe drum, oamenii se plimbau incognito sub pelerinele groase ale întunericului. Uneori auzeai doar voci fără corp, alteori vedeai scânteia unei țigări fără gura ce o sorbea. Era o noapte identică cu cele din Epoca de Aur. Trebuia doar să reînveți să profiți la maxim de magia întunericului. Într-o noapte ca aceasta, C. se întorcea acasă pe bâjbîite, în apartamentul său de serviciu, numărând scările, apoi ușile apartament...

Puzzle

Nu mi-au plăcut niciodată lucrurile lăsate în coadă de pește. Finalurile neclare, discuțiile abandonate, poveștile care s-au stins fără un ultim cuvânt. Poate tocmai de aceea mă trezesc, uneori, că reiau în minte evenimente de demult — le analizez, le întorc pe toate fețele, ca și cum, poate, undeva, am ratat o piesă importantă din puzzle. Sunt zile în care merg înainte. Dar chiar și atunci, în mersul acela hotărât, mă trezesc că adun bucăți din trecut. Le car cu mine, le duc în laboratorul acela interior în care lumina nu se stinge niciodată. Le așez pe masa gândurilor și le privesc cu ochi noi. Uneori le înțeleg altfel. Alteori mă surprind iertând oameni pe care cândva îi judecam. Îi re-apropii, îi alung iar, mă împac din nou cu mine și cu lumea din jur. Dar drumul merge tot înainte. Totul pornește de la o ipoteză. Intuiția — mai ales cea feminină — nu doarme. Simte, bănuiește, întreabă. Și atunci încep să caut răspunsuri. Le găsesc, uneori, în cărțile pe care le citesc. Se spune c...