Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2019

Ultimul roman

Se întâmplă câteodată să îți placă un autor foarte mult. Dragoste la prima citire. Ți-a căzut în mână cel mai bun roman al său și continui cu nesaț să-i cauți lucrările, fiindcă ce ai citit până acum a fost atât de bun că nu te mai poți opri. Poate și a doua carte pe care i-ai citit-o e la fel de bună, dar după un timp, lucrurile se mai schimbă, nu mai au același gust ca la început. Așteptările tale sunt mari, dar iată că scriitorul intră în rutină, subiectele devin banale și starea ta de exaltare scade odată cu stima și încrederea pe care i-ai purtat-o. E la fel și în viața în doi? Ajungi să fii fascinat de partener până îl descoperi apoi totul devine rutină? Îl cunoști atât de bine încât după câțiva ani nu te mai surprinde. Parcă știi tot ce spune, gândește, visează iar câteodată, fără să te audă rostești singur întregul dialog. Nu mai e nevoie de doi. Chiar și minciunile i le cunoști; nu te mai aștepți să spună adevărul. Asta e ce știe că vrei să auzi? Romanul e slab, lași cartea ...

Desăvârșire

Ideea reîncarnării până la împlinirea desavârșită a vieții, a existenței ca ființă umană pe care am întâlnit-o la Rebreanu în ”Adam și Eva” , roman ce l-am citit în urmă cu mai bine de trei decenii, mă urmărește și acum. A muri și a te naște până când viața ta se va sincroniza cu evenimentele și viețile celor din jurul tău și vei ști să faci față tuturor situațiilor toate au ca scop împlinirea destinul. Este viața o veșnică tânjire după perfecțiune? Este viața un dor permanent? Și atunci, dintre cele două soluții a obținerii succesului despre care v-am mai povestit, care e cea corectă în contextul împlinirii noastre? Când a doua, a treia, a șaptea șansă nu există, speranța noastră rămâne în Înviere. Gata, vei lăsa totul din mână, se va trage linia și te vei uita la cât ai reușit într-o singură viață? Doar atât? Renunți la tot ce ai mai fi putut face, spune, trăi, visa, dori, ierta, iubi, vedea. Pui lucrurile bune de-oparte, cele rele dincolo și aștepți cântărirea, judecata. Dar dac...

Marea încântare

Nu m-am gândit niciodată cum e în paradis, sau dacă paradisul a existat vreodată cu adevărat, până când, într-o zi, la una din întâlnirile cu ”oamenii mari” s-a pus întrebarea dacă te-ai visat vreodată în paradis. Mulți dintre participanți au răspuns afirmativ și ne-au împărtășit neobișnuita lor experiență. Cel mai cool vis pe care l-am avut, care în timp s-a repetat de câteva ori, a fost că zbor; pur și simplu m-am ridicat de pe pământ și am zburat deasupra caselor, a oamenilor, a râurilor și am trăit o atât de intensă fericire, ca o ridicare la cer. Cum însă nu m-am visat niciodată în paradis, tema aceasta mi-a stârnit curiozitate. ”Două eseuri despre paradis și o încheiere” este cartea lui Horia - Roman Patapievici unde am găsit multe direcții în care poți re-descoperi paradisul. ... daca tot am fost cândva dați afară din paradis, s-ar putea să ni-l reamintim, ca pe o imagine care ne încântă toate simțurile, ca o trăire de exaltare. Uneori unele mirosuri ne pot aduce în minte c...

Întâmplări ciudate

Trebuie să vă spun de la început că cele mai importante evenimente din viața mea au fost precedate sau urmate de evenimente ciudate. Tot ce sfidează monotonia, obișnuitul, previzibilul l-am clasificat ca fiind ciudat. Inclusiv nașterea mea a fost succedată de un eveniment neprevăzut. Nașterea a decurs normal, având în vedere că am supus o femeie de 30 de ani să-mi suporte ieșirea în lume. A fost, ce e drept, ajutată de un forceps, dar am refuzat să respir ceea ce a obligat medicul la câteva manevre salvatoare. Asta m-a costat câteva puncte și așa mi-am făcut debutul în viață cu un scor, o notă foarte mică. Voi cât mi-ați fi dat? Pe partenerul meu de viață, colegul meu de cameră (în limbaj de student căminist) l-am cunoscut în vacanțele de la țară. Când ne-am depănat amintirile din copilărie, am ajuns la concluzia că, deși nu ne aminteam unul de celălalt, ne-am aflat cândva în același moment, în același loc și am trăit același eveniment. Nu ne aducem aminte de persoanele din jurul n...

Cine schimbă istoria azi?

Ne bucurăm astăzi, că în rețelele de socializare, majoritatea personalităților în viață își expun părerile și pozițiile față de anumite subiecte curente atât din viața politică cât și din cea culturală. Sunt personalități pe care istoria deja i-a absorbit, unii apar în cărțile de română, matematică, fizică, filozofie sau doar în presă. Alții vor intra în istorie pentru ceea ce fac în politică. Persoane despre care istoria va menționa lucruri bune sau rele. Românii au marea șansă de a trăi într-o țară democrată care nu le-a tăiat accesul la Facebook (da, există țări în care accesul la Facebook este oprit și nu mă refer la China) și astfel au posibilitatea de a-i înjura în direct și direct pe cei ai căror nume istoria le-a pregătit deja locul pe panoplia celor ce au contat odată. Se pare că vârsta și educația sunt invers proporționale cu cantitatea de injurături, cuvinte obscene, jigniri ce sunt adresate celor care nu le sunt pe plac.  Cum au tratat aceste persoane diferența de...

Succesul

Ai gustat vreodată dintr-o porție maaare de succes? Aș putea spune că succesul apare meteoric în viața fiecăruia, dar v-ați săturat să așteptați ”să se întâmple” și ați vrea o rețetă a succesului. Există cel puțin două posibilități: prin mijloace absolut cinstite, drepte , curajoase sau prin orice mijloace. Dacă în prima variantă cei implicați nu se vor abate de la conceptele morale chiar dacă nu garantează că vor ajunge la succes adică că nu vor învinge, cei ce merg pe a doua variantă , nu se dau în lături să încalce orice regulă a moralității în asigurarea deplină a succesului. Despre acestea puteți citi mai detaliat în cartea lui Gabriel Liiceanu, ”Despre minciună”. Să luăm spre exemplu obținerea unui loc de muncă mult râvnit. Oamenii din prima categorie și-ar face un CV cinstit, cu informații corecte, s-ar documenta ce trebuie să conțină și cum să arate pentru a impresiona angajatorul. Dacă slujba presupune și cunostințe în plus, candidatul ar urma și cursurile respective p...

Lectura în spațiul neconvențional

Titlul e total nepotrivit. Mă gândesc acum că oamenii citesc oriunde: în tren, în autobuze, în baie, în dormitor, pe plaja, în parcuri, în cafenele, la masa de prânz,... Dar, ca un șofer de autobuz să își recite poeziile în timp ce își plimbă călătorii, sau tramvaiul cu lecturi, ori excursiile culturale sunt lucruri destul de rare. Într-una din cafenele din Iași, zilele trecute, clienții au putut să-și cumpere cafea pe care să o plătească cu o poezie scrisă chiar de ei. Evenimentul a fost cu totul inedit, iar consumatorii au fost răsplătiți și cu aplauze. In Timișoara, de Ziua Internațtionala a Cititului, călătorii care aveau la ei o carte din care citeau, puteau să circule fără bilet. Se vrea ca în București să se introducă un tramvai în care, pe tot parcursul călătoriei, călătorii să asculte poezii, fragmente de texte literare. Se va circula gratuit și va opri în fiecare stație. Mi-ar plăcea să cred că lumea va urca în tramvaiul literar pentru lectură și nu pentru a face un dru...