Treceți la conținutul principal

Succesul

Ai gustat vreodată dintr-o porție maaare de succes?
Aș putea spune că succesul apare meteoric în viața fiecăruia, dar v-ați săturat să așteptați ”să se întâmple” și ați vrea o rețetă a succesului.

Există cel puțin două posibilități: prin mijloace absolut cinstite, drepte , curajoase sau prin orice mijloace.
Dacă în prima variantă cei implicați nu se vor abate de la conceptele morale chiar dacă nu garantează că vor ajunge la succes adică că nu vor învinge, cei ce merg pe a doua variantă , nu se dau în lături să încalce orice regulă a moralității în asigurarea deplină a succesului.
Despre acestea puteți citi mai detaliat în cartea lui Gabriel Liiceanu, ”Despre minciună”.

Să luăm spre exemplu obținerea unui loc de muncă mult râvnit.
Oamenii din prima categorie și-ar face un CV cinstit, cu informații corecte, s-ar documenta ce trebuie să conțină și cum să arate pentru a impresiona angajatorul. Dacă slujba presupune și cunostințe în plus, candidatul ar urma și cursurile respective pentru specializare, ar petrece ore rezolvând teste. Dacă una din cerințe ar fi și o perioadă de experiență, candidatul ar aștepta ca să dobândească experiența cerută.

Oamenii din cea de-a doua categorie ar recurge la orice strategie, nu s-ar da în lături de a folosi informații false, diplome false, acte false, CV-uri ”înflorite”, experiența înlocuită cu ”voluntariat”. Dar omul de ”tipul II” nu se mulțumește doar cu atât, el trebuie să fie mai mult decât cerințele ofertantului, job-ul trebuie smuls din mâna angajatorului. Cerințele pot fi îndeplinite de toți, dar el trebuie să sară cu un pas sau doi înainte. O recomandare de la un prieten, dacă nu chiar de la o persoană mult mai infuentă, care va gira cu creditul acordat candidatul promovat. Dar lângă lista persoanelor care ”ar putea sa îl gireze”, cel mai sigur îl susține mita.

Cele două categorii vor exista mereu; unii vor trece de cealaltă parte temporar sau definitiv, depinzând de miză.

Aveți grijă ce vă doriți, căci s-ar putea să reușiți!
Succes!

P.S. ”Scopul scuză mijloacele” în exemplul de față nu se aplică.
Doar in cazul grupurilor, națiunilor, comunităților,... istoria ”iartă” mijloacele, punând chiar înșelatoria, minciuna, în rândul virtuților ”onorabile”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luni. Mereu luni.

 Mi se întâmplă des să am senzația că trăiesc o altă zi decât cea reală. Joia am impresia că e vineri, duminica dimineața jur că e sâmbătă. Și e o păcăleală plăcută — în acele clipe mă cuprinde o bucurie difuză, ca un parfum invizibil: speranța că urmează o zi frumoasă. Trăiesc cu optimismul acela simplu că voi face ceva care să-mi aducă plăcere, că mă apropii de un moment de liniște sau de creativitate. E uluitor cât de repede corpul reacționează la o simplă idee — chiar și falsă — despre o zi bună. Pornind de la gândul clasic al buclei temporale, m-am întrebat ce-ar fi dacă aș repeta, intenționat, aceeași zi. Și nu oricare — ci tocmai ziua pe care o evităm cu toții: luni. De ce luni? Poate tocmai pentru că nu promite nimic. E ziua de start, de revenire, de „hai că începe din nou”. O zi care pare că nu-ți aparține. Am decis să trăiesc cinci zile la rând ca și cum ar fi luni. Prima a fost lăsată la voia întâmplării, ca să am o bază „reală”. De acolo, am început repetiția. Totul...

Mulțumim din inimă partidului

 Nu am reținut exact care este cauza crizei combustibililor ce va să vină, războiul din Ucraina sau relațiile cu Rusia, cert este că unii au început să facă economie. Și uite așa, nopțiile de vară dintr-un sat pitoresc de munte unde ne-am oprit pentru câteva zile să ne facem concediul, au început să se împartă în nopți luminate și nopți în beznă.  Prima noapte neluminată a fost ca un dar mult așteptat. Ne doream de mult să vedem cerul plin de stele din afara marelui oraș în care locuiam, iar noaptea aceasta era una cu Crai Nou ce se codea să apară de după munte. Pe drum, oamenii se plimbau incognito sub pelerinele groase ale întunericului. Uneori auzeai doar voci fără corp, alteori vedeai scânteia unei țigări fără gura ce o sorbea. Era o noapte identică cu cele din Epoca de Aur. Trebuia doar să reînveți să profiți la maxim de magia întunericului. Într-o noapte ca aceasta, C. se întorcea acasă pe bâjbîite, în apartamentul său de serviciu, numărând scările, apoi ușile apartament...

Puzzle

Nu mi-au plăcut niciodată lucrurile lăsate în coadă de pește. Finalurile neclare, discuțiile abandonate, poveștile care s-au stins fără un ultim cuvânt. Poate tocmai de aceea mă trezesc, uneori, că reiau în minte evenimente de demult — le analizez, le întorc pe toate fețele, ca și cum, poate, undeva, am ratat o piesă importantă din puzzle. Sunt zile în care merg înainte. Dar chiar și atunci, în mersul acela hotărât, mă trezesc că adun bucăți din trecut. Le car cu mine, le duc în laboratorul acela interior în care lumina nu se stinge niciodată. Le așez pe masa gândurilor și le privesc cu ochi noi. Uneori le înțeleg altfel. Alteori mă surprind iertând oameni pe care cândva îi judecam. Îi re-apropii, îi alung iar, mă împac din nou cu mine și cu lumea din jur. Dar drumul merge tot înainte. Totul pornește de la o ipoteză. Intuiția — mai ales cea feminină — nu doarme. Simte, bănuiește, întreabă. Și atunci încep să caut răspunsuri. Le găsesc, uneori, în cărțile pe care le citesc. Se spune c...