Nu m-am gândit niciodată cum e în paradis, sau dacă paradisul a existat vreodată cu adevărat, până când, într-o zi, la una din întâlnirile cu ”oamenii mari” s-a pus întrebarea dacă te-ai visat vreodată în paradis. Mulți dintre participanți au răspuns afirmativ și ne-au împărtășit neobișnuita lor experiență.
Cel mai cool vis pe care l-am avut, care în timp s-a repetat de câteva ori, a fost că zbor; pur și simplu m-am ridicat de pe pământ și am zburat deasupra caselor, a oamenilor, a râurilor și am trăit o atât de intensă fericire, ca o ridicare la cer. Cum însă nu m-am visat niciodată în paradis, tema aceasta mi-a stârnit curiozitate.
”Două eseuri despre paradis și o încheiere” este cartea lui Horia - Roman Patapievici unde am găsit multe direcții în care poți re-descoperi paradisul.
... daca tot am fost cândva dați afară din paradis, s-ar putea să ni-l reamintim, ca pe o imagine care ne încântă toate simțurile, ca o trăire de exaltare.
Uneori unele mirosuri ne pot aduce în minte cele mai vechi amintiri iar privitul unor tablouri ar putea să îți creeze niște stări euforice de care în existența ta nu ai avut încă parte. Fiindcă paradisul este despre frumos, despre plăcerea sufletească, non-carnală, dar la care nu poți ascede decât prin intermediul trupului cu care percepi.
Pentru fiecare dintre noi paradisul poate însemna ceva. E suficient să te gândești la acel frumos care îți umple sufletul, care te poate desprinde de Pământ, care te poate face să zbori. Poate ea ( ori el, paradisul) să fie muzica, poezia, cititul, dansul, imaginea, peisajul, sau toate acestea la un loc, adunate într-o gradină a Edenului.
În credința creștină se așteaptă Învierea, când sufletul își va redobândi trupul în deplinătatea frumuseții și funcționalității lui. Deci vom avea nevoie de trup, atunci când vom regăsi paradisul.
Nu e departe, e lângă noi doar că avem nevoie de ochii care să îl vadă și sufletul care să îl simtă.
Visați!
Cel mai cool vis pe care l-am avut, care în timp s-a repetat de câteva ori, a fost că zbor; pur și simplu m-am ridicat de pe pământ și am zburat deasupra caselor, a oamenilor, a râurilor și am trăit o atât de intensă fericire, ca o ridicare la cer. Cum însă nu m-am visat niciodată în paradis, tema aceasta mi-a stârnit curiozitate.
”Două eseuri despre paradis și o încheiere” este cartea lui Horia - Roman Patapievici unde am găsit multe direcții în care poți re-descoperi paradisul.
... daca tot am fost cândva dați afară din paradis, s-ar putea să ni-l reamintim, ca pe o imagine care ne încântă toate simțurile, ca o trăire de exaltare.
Uneori unele mirosuri ne pot aduce în minte cele mai vechi amintiri iar privitul unor tablouri ar putea să îți creeze niște stări euforice de care în existența ta nu ai avut încă parte. Fiindcă paradisul este despre frumos, despre plăcerea sufletească, non-carnală, dar la care nu poți ascede decât prin intermediul trupului cu care percepi.
Pentru fiecare dintre noi paradisul poate însemna ceva. E suficient să te gândești la acel frumos care îți umple sufletul, care te poate desprinde de Pământ, care te poate face să zbori. Poate ea ( ori el, paradisul) să fie muzica, poezia, cititul, dansul, imaginea, peisajul, sau toate acestea la un loc, adunate într-o gradină a Edenului.
În credința creștină se așteaptă Învierea, când sufletul își va redobândi trupul în deplinătatea frumuseții și funcționalității lui. Deci vom avea nevoie de trup, atunci când vom regăsi paradisul.
Nu e departe, e lângă noi doar că avem nevoie de ochii care să îl vadă și sufletul care să îl simtă.
Visați!
Comentarii
Trimiteți un comentariu