Pe drumul șerpuit ce trece muntele, s-a format o coloană rezonabilă de mașini ce merge molcom pe serpentinele fără vizibilitate. Am prins vreme bună azi. A plouat toată noaptea, iar acum e chiar răcoare, pentru un început de iulie. În fața noastră sunt mașini din toate județele; unele au numere străine. E perioada concediilor. Sunt mașini puternice, ce vor face astăzi un drum lung - ca și noi, dealtfel, care abia ce am plecat de acasă.
Mi-am propus să mă uit la fața fiecarui șofer ce va trece pe lângă noi: vreau să găsesc o legătură între individ și modelul mașinii pe care o conduce. Tot așa cum un câine se aseamănă cu stăpânul său.
Uite, un hipster, de exemplu, e într-o foarte ”regular” mașină; banală chiar. Poate a umblat la motor, deși, la cum urcă panta, se cam poticnește la schimbatul vitezelor. Și e cărămizie! Poate ca să se asorteze cu barba lui cea roșiatică.
O mașină cu numere din județul vecin, ne depășește făcând câteva manevre riscante. Grăbitul iese în depășire, obligându-l pe cel din sens opus să frâneze, pe cel din fața lui să tragă tare dreapta și pe noi să facem rapid pariurile pentru câte ore vom sta în trafic după acel accident. Am timp să reconfigurez în minte, cea mai scurtă rută ocolitoare.
De data asta e doar o triplare.
Încă o curbă, încă o depășire. Aceeași tehnică cu: ”dă-te măi, la o parte ca să mă bag eu”.
Încă un accident evitat în ultimul moment, pe care, văd după luminile roșii de frânare, l-am trăit cu toții din plin.
Dar iată că mașina în care eram, ajunge în fața iresponsabilului, se pune de-a urmezișul drumului. Ies în fugă din mașină, mă reped cu o mână pe spraiul paralizant aflat în centura din spate , cu cealaltă deschid portiera, îl iau de guler pe individ și-l târăsc în fața tuturor șoferilor din coloană, obligându-l să-și ceară scuze, fiecăruia în parte.
E a 12-a mașină de care trece.
Noi suntem tot în coloană. Super-femeia nu a ieșit nicicând din mine, mașina în care sunt nu e zburătoare și nu a oprit-o din goana ei pe cea grăbită.
Al 13-lea șofer nu se mai dă la o parte, iar iresponsabilul, mizând pe tehnica lui, trage dreapta. Se lovește scurt de bolidul de două tone care reușește să-și păstreze direcția. Ricoșează pe partea cealaltă a drumului, evitând milimetric pe cel ce venea din sens opus și se oprește într-un copac din pădure.
Cobor în fugă să-i acord prima, ajutor. Portiera se deschide și-i vad gura plină de sânge, râjind. I-am oferit un sac negru cu fermoar, întrebându-l amabil: ”Ai nevoie de ajutor?” Acesta-mi râde în față, stropindu-mi tricoul cu sânge. Îl trag din mașină afară, și-l așez în sac.
Al 11-lea trage fermoarul.
Mi-am propus să mă uit la fața fiecarui șofer ce va trece pe lângă noi: vreau să găsesc o legătură între individ și modelul mașinii pe care o conduce. Tot așa cum un câine se aseamănă cu stăpânul său.
Uite, un hipster, de exemplu, e într-o foarte ”regular” mașină; banală chiar. Poate a umblat la motor, deși, la cum urcă panta, se cam poticnește la schimbatul vitezelor. Și e cărămizie! Poate ca să se asorteze cu barba lui cea roșiatică.
O mașină cu numere din județul vecin, ne depășește făcând câteva manevre riscante. Grăbitul iese în depășire, obligându-l pe cel din sens opus să frâneze, pe cel din fața lui să tragă tare dreapta și pe noi să facem rapid pariurile pentru câte ore vom sta în trafic după acel accident. Am timp să reconfigurez în minte, cea mai scurtă rută ocolitoare.
De data asta e doar o triplare.
Încă o curbă, încă o depășire. Aceeași tehnică cu: ”dă-te măi, la o parte ca să mă bag eu”.
Încă un accident evitat în ultimul moment, pe care, văd după luminile roșii de frânare, l-am trăit cu toții din plin.
Dar iată că mașina în care eram, ajunge în fața iresponsabilului, se pune de-a urmezișul drumului. Ies în fugă din mașină, mă reped cu o mână pe spraiul paralizant aflat în centura din spate , cu cealaltă deschid portiera, îl iau de guler pe individ și-l târăsc în fața tuturor șoferilor din coloană, obligându-l să-și ceară scuze, fiecăruia în parte.
E a 12-a mașină de care trece.
Noi suntem tot în coloană. Super-femeia nu a ieșit nicicând din mine, mașina în care sunt nu e zburătoare și nu a oprit-o din goana ei pe cea grăbită.
Al 13-lea șofer nu se mai dă la o parte, iar iresponsabilul, mizând pe tehnica lui, trage dreapta. Se lovește scurt de bolidul de două tone care reușește să-și păstreze direcția. Ricoșează pe partea cealaltă a drumului, evitând milimetric pe cel ce venea din sens opus și se oprește într-un copac din pădure.
Cobor în fugă să-i acord prima, ajutor. Portiera se deschide și-i vad gura plină de sânge, râjind. I-am oferit un sac negru cu fermoar, întrebându-l amabil: ”Ai nevoie de ajutor?” Acesta-mi râde în față, stropindu-mi tricoul cu sânge. Îl trag din mașină afară, și-l așez în sac.
Al 11-lea trage fermoarul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu