Peggy & Dali

In putinele mele calatorii am adunat o suma de impresii, trairi pe care le grupez in niste povesti frumoase, deschise, care nu au sfarsit.

Cum adun experiente gastronomice si trec de la salata de fructe de mare, la tapas & jamon, la placinata cu branza si spanac sau baclavale, tot asa construiesc povesti care curg pe acelasi fir literar, muzical sau artistic.

Ce au in comun Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí i Domènech, 1st Marquis of Dalí de Púbol si Peggy Guggenheim? In afara de arta, aproape nimic. Dar, pentru mine ei sunt inseparabili.

Calatoria incepe in Venetia, la Palazzo Venier dei Leoni, un palat ramas neterminat, locul unde a trait Peggy Guggenheim. Inca din timpul vietii, palatul era si muzeu, unele lucrari sunt in acelasi loc si astazi. Locul te impresioneaza de la intrare: o increngatura din fier ce prinde in plasa ei bulgari de sticla colorata si sfarsind cu terasa de pe Grand Canal unde te impresioneaza dimensiunile calaretului. A fost neasteptat sa vad lucrari de Picasso sau ale romanul Brancusi in living-ul casei, ori pe peretii dormitorului. Pe un gard din curtea casei sunt doua placi de marmura: pe una sunt cioplite numele cainilor pe care i-a avut si indragit, iar pe alta sta scris numele ei, semn ca acolo ii este ingropata cenusa. Peggy e inca acolo: o amintesc fotografiile raspandite prin tot palatul.

In " Confesiunile unei dependente de arta" poti afla mai multe despre Peggy Guggenheim.
Intre ea si unchiul ei Solomon Guggenheim trebuie sa spun ca a existat totusi o disputa: acesta o acuza ca ii face numele de rusine detinand o galerie de arta, pe cand el avea un muzeu. A se face deosebire intre cele doua muzee Guggenheim: cel din NY (Solomon) si cel din Venetia (Peggy).

Sa trecem in celalata peninsula si sa ne oprim in Spania, facem o plimbare prin Barcelona si vedem lucrarile lui Antoni Gaudi dupa care ne oprim la Figueres, la un fost teatru transformat in muzeul Dali. Te apropii de o lume surrealista insemnata cu oua si paini. Dali a pus in scena un intreg spectacol pe care il descoperi din mijloc, din curtea interioara unde un Cadillac pare scos din apa impreuna cu ocupantii lui decedati. Inconjurat de instalatii, descoperind iluziile optice, treci aproape fara sa observi mormantul lui Dali, chiar acolo, sub locul ce ar fi trebuit sa fie scena. Dali e inca acolo. Ai impresia ca ochii lui te urmaresc de dupa cortine, din nise sau de sus de la galerie.

Dupa ce citesti "Jurnalul unui geniu" a lui Dali, sigur te vei simti mult mai bine, mai stapan pe tine, mai creativ, mai puternic. Desi el s-a considerat unicul si inegalabilul, Dali imparte, raspandeste, emana. Gala e muza, iubirea, viata lui dar si visul si speranta noastra.