Ella

Auzisem niste sunete ciudate cu o zi inainte dar nu ma dusesera cu gandul ca ar putea fi el. L-am asteptat multa vreme cu usa deschisa si mancare pusa deoparte. Speram ca se va intoarce, asa cum mai facuse si data trecuta cand lipsise doua saptamani, plin de cicatrici dar mult mai spasit si afectuos decat cum plecase. De data asta trecuse un an. In locul lui o aveam pe Contesa cu cei doi fii. Ei ne umpleau nevoile afective si ne luminau viata.  Ii iubeam si aveam grija de ei. Aveau locul lor in casa noastra. De domnul P ne aminteam rar, poate doar atunci cand cineva care nu stia de disparitia lui ne intreba ce mai face, sau cand vedeam pe strada pe cineva care ni se parea ca seamana izbitor cu el. Ne facuseram cateva scenarii legate de disparitia lui. Ne gandiseram chiar si la ce e mai rau. Dar, prin absurd, speram ca domnul P ar fi putut sa se intoarca intr-o zi la noi. In ziua aceea, am auzit langa gard zarva mare si am iesit sa vad ce se intampla. Mi-era teama pentru micuti...

Prima intalnire cu sistemul solar a fost la Marea Neagra. Eram in vacanta cu parintii si am facut cunostinta cu Neptun, Jupiter, Venus si Saturn. Planetele acestea aveau la vremea aceea blocuri noi, frumoase cu parculete ingrijite, mirosind a pin si alge de mare iar pe la colturi erau vanzatori de vata de zahar. Pentru a nu ramane cu impresia ca adevaratele planete arata asemanator, s-a impus o vizita la Planetariul din Constanta. Treaba se lamurise cat de cat. Dupa cativa ani urma sa fac prima iesire de una singura din oraselul meu catre resedinta de judet. Trebuia sa ajung in cartierul Soarelui despre care nu stiam absolut nimic. Primisem doar indicatii despre mijloacele de transport pe care trebuia sa le iau, numarand desigur statiile. Dar unde poti afla cel mai bine totul decat intr-un tren de navetisti? Bo-vagon - desigur ca ma duce cu gandul la un grajd inghesuit cu vite. Cam asa si era: un vagon ale carui geamuri aburite de la rasuflarile calatorilor ducea multimea aceea am...

In putinele mele calatorii am adunat o suma de impresii, trairi pe care le grupez in niste povesti frumoase, deschise, care nu au sfarsit. Cum adun experiente gastronomice si trec de la salata de fructe de mare, la tapas & jamon, la placinata cu branza si spanac sau baclavale, tot asa construiesc povesti care curg pe acelasi fir literar, muzical sau artistic. Ce au in comun Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí i Domènech, 1st Marquis of Dalí de Púbol si Peggy Guggenheim? In afara de arta, aproape nimic. Dar, pentru mine ei sunt inseparabili. Calatoria incepe in Venetia, la Palazzo Venier dei Leoni, un palat ramas neterminat, locul unde a trait Peggy Guggenheim. Inca din timpul vietii, palatul era si muzeu, unele lucrari sunt in acelasi loc si astazi. Locul te impresioneaza de la intrare: o increngatura din fier ce prinde in plasa ei bulgari de sticla colorata si sfarsind cu terasa de pe Grand Canal unde te impresioneaza dimensiunile calaretului. A fost neasteptat sa vad lucra...

Piept de rata pe pat de mere caramelizate Timp de preparare: 30 min Dificultate:  redusa Am mancat acest preparat foarte bine executat la un restaurant al carui nume nu mai are rost sa vi-l spun fiindca bucatarul l-a parasit iar drept urmare, preparatul a fost scos din meniu. Poate asa a fost sa fie: o experienta unica, divina, irepetabila.  Articol publicatie online Timp de citire: 1 min Au inceput sa apara articole care, in varianta de pe mobile, au mentionat pe langa numele autorului si timpul necesar citirii lui. Se pare ca timpul optim de citire ar fi intre 1 si 3 min. Lumea doreste sa asimileze cat mai multa informatie intr-un timp cat mai scurt:  a nis in judet, trenurile din nord au intarziere, se va scumpi curentul, in trend in iarna asta sunt globurile cu pene, s-a reinventat... Fericirea Timp de preparare: 15 min Durata de folosire: vesnicie Lucrul pe care il cautam zilnic a carui reteta incercam sa o aflam din carti, experienta alt...

Imi vine acum in minte, ascultand Pink Floyd - "Another Brick In The Wall" de pe albumul "The Wall", cartea lui George Orwell "O mie noua sute optzeci si patru" care te poate face sa intelegi teama cu care traiesc oamenii sub o dictatura.  Asa ne simteam noi, romanii inainte de '89. O societate ingradita si marginita. Dreptul la libera circulatie nu insemna doar ca nu puteai trece peste granitele tarii ci erau cenzurate contactele cu persoanele de dincolo, informatiile de dincolo, lucrurile de provenienta straina. Romania era un spatiu marginit inchis. Absurdul era un "normal rule" similar cu "Procesul" lui Kafka: reguli care acum ne par absurde erau atunci pentru majoritatea oamenilor sablonul dupa care traiam. Era normal sa nu curga apa la etajul 3: e prea inalt. Era normal sa fie frig in apartamente: in 2 ore dimineata si 2 ore seara de ce n-ai reusit sa-ti incalzesti apartamentul? Erau normale cozile la aproape orice. Erau ano...

Pe aici pe la noi pe plaiurile mioritice nu cred sa fi intalnit vreodata vreo librarie care sa aiba sectiuni de "Carti pentru femei" si "Carti pentru barbati". Haruki Murakami in "Meseria de romancier" spunea ca prin Japonia asa ar fi. Cu siguranta ca aceste doua sectiuni sunt pe langa celelalte pe care le intalnim si la noi: carte pt copii, fictiune, dezvoltare personala,... Cred ca la momentul acela mi-am imaginat instant ca intru intr-o librarie si ca la toalete, ma uit dupa semnul fusta/ pantalon si ma indrept spre genul de care apartin. Hm, oare ce fac militantii care vor sa elimine diferentele intre sexe- pardon, genuri? Deja ma simteam stanjenita: daca intru la barbati? Chestia asta cu genurile am gasit-o mai apoi si pe goodreads.com unde am remarcat ca cele destinate femeilor erau in majoritate scrise de femei ( vorbesc despre fictiune, romane, nuvele,...). Probabil ca femeile ajung cel mai repede la sufletul femeilor. Pare logic, desi nu ma aste...

Trebuie să recunosc că nu fumez și faza asta, cu țigara după sex cred că în existența asta am pierdut-o. Dar asta nu mă oprește să nu mă gândesc la ce am pierdut. Oare ce o fi așa cool în țigara de după? E clar că mai există ceva "după". Adică mai ai ceva timp și după, nimeni nu adoarme și (parcă am văzut într-un film) fiecare stă și savurează o tigară, nu mai sunt cuvinte, nu năvălesc copiii, soacra sau nurorile peste tine. Oare la întrebarea "Ce e mai bun decât sexul?" răspunsul e: "Țigara de după sex." ? Am în minte imaginea cu Yoko Ono și John Lennon într-un pat. "Bed Peace", "Hair Peace". Anii 70. No stress. Poate fumau, dar ce contează. Au pace, libertate fără limite, iar eu stau și îmi imaginez: te poți abandona într-o mare de senzații, trăiri, împacare , mulțumire,... Încercați să ascultați "Cigarettes After Sex" poate vă ajută să întelegeți. Muzica lor aduce cu fumul de țigară pe care îl urmarești stând în pat. ...

Ca sa repari unele lucruri trebuie sa dai uneori dovada de multa inventivitate. Cu cat un obiect e mai vechi, cu atat gasesti mai greu piese de schimb pentru el. Un colectionar de radiouri si televizoare pe lampi stie cat de greu se mai gasesc lampile acelea pe care nici un copil din ziua de azi nu le-ar recunoaste. Pentru jaluzelele vechi din lemn ai nevoie de niste lamele dreptunghiulare care au pe mijloc doua orificii lungi si sunt din otel rezistent dar subtire, sau ai nevoie de panglica de fitil mai lata. Cand e vorba de masini vechi, lucrurile se complica si mai mult. De unde mai gasesti un motor in 4 timpi sau niste banale curele de transmisie? Si aici intervine inventivitatea, inspiratia si luarea deciziei corecte. Cateodata e greu sa gasesti solutia fiindca o lampa nu se poate inlocui cu altceva. Poti in schimb sa decupezi din tabla lamele pentru jaluzele, poti sa pui o panglica groasa sintetica in locul fitilului. Unii pasionati de masini introduc sub capota batranei mai...

- Aveti card de fideliate? - ma intreaba vanzatoarea de unde tocmai vreau sa-mi cumpar o pereche de ochelari. De soare. Se vede bine ca se terminase sezonul si ma asteptam la o reducere. Orice reducere. -Nu, doar certificat de casatorie. Se pune? Hmmm, se pare ca pana si intr-un boutique  fidelitatea are pret!...

"De ziua ta, ne faci coliva?" Nu, nu e ironie, poate putina gluma, dar adevarul e ca fac o coliva bunaaaaaaa de sa te lingi pe degete! Aveam 10 ani cand a murit bunicul si una dintre matusi ne-a adunat pe nepotii de varsta mea si ne-a pus sa alegem graul. Pe vreme aceea graul se cumpara din piata de la tarani, nu era decorticat si mai avea si boabe de neghina (niste bobite mici si negre). Urma ca noi sa separam boabele de grau de orice altceva ar fi existat prin el. Apoi trebuia spalat in multe ape si lasat la inmuiat macar cateva ore inainte sa fie pus la fiert. Munca a inceput cu seriozitate si implicare, dar pe masura ce timpul trecea, devenea tot mai obositoare si plictisitoare. De la un timp boabele au inceput sa zboare prin camera, sa ne cada in cap, sa se prinda in par, sa ne intre dupa gat pe sub haine, ori ca veneau de la altii ori cand le aruncam chiar eu, ca nu se poate sa nu-ti cada printre degete cand aruncai cu un pumn de grau. Apoi a inceput alergatura pe...