29

Imi vine acum in minte, ascultand Pink Floyd - "Another Brick In The Wall" de pe albumul "The Wall", cartea lui George Orwell "O mie noua sute optzeci si patru" care te poate face sa intelegi teama cu care traiesc oamenii sub o dictatura.  Asa ne simteam noi, romanii inainte de '89. O societate ingradita si marginita. Dreptul la libera circulatie nu insemna doar ca nu puteai trece peste granitele tarii ci erau cenzurate contactele cu persoanele de dincolo, informatiile de dincolo, lucrurile de provenienta straina. Romania era un spatiu marginit inchis. Absurdul era un "normal rule" similar cu "Procesul" lui Kafka: reguli care acum ne par absurde erau atunci pentru majoritatea oamenilor sablonul dupa care traiam.
Era normal sa nu curga apa la etajul 3: e prea inalt. Era normal sa fie frig in apartamente: in 2 ore dimineata si 2 ore seara de ce n-ai reusit sa-ti incalzesti apartamentul? Erau normale cozile la aproape orice.
Erau anormale bananele vara, de aceea nici nu existau. Era anormal sa ma duc la scoala fara uniforma: ma simteam de parca as fi umblat dezbracata daca se intampla acest lucru. Era anormal sa fii soldat (femeie) si sa umbli vara pe strada descheiata la copca de la guler si fara chipiu pe cap. Era anormala Coca Cola.

Atunci, cum de s-a putut? Cat curaj trebuie sa fi avut oamenii aia care au inceput revolutia? Sau frica? Ce ne-a tinut atatia ani in suferinta? Teama ca vom pierde ceva. Ce? Libertatea. Miza era libertatea! Unii au platit-o cu cel mai de pret lucru pe care il aveau: viata.

Sa profitam de libertatea pe care o avem: libertatea de a gandi.
"We don't need no education
 We don't need no thought control
 ...
 All in all it's just another brick in the wall
 All in all you're just another brick in the wall"
                      "Another Brick In The Wall"- Pink Floyd