Treceți la conținutul principal

Prietenii stiu de ce

Inceputul acestui blog a fost greu.
Mai intai fiindca aveam sa scriu despre mine, despre intamplari reale, sa imi expun o parte din mine, ceea ce, contrar asteptarilor celor care ma cunosc, nu imi este foarte la indemana. 
Apoi fiindca mi-e teama de necunoscut si necunoscuti. In decada retelelor de socializare s-a intamplat sa vad reactii de tot felul la anumite subiecte. E normal sa fie asa, fiecare are propriul creier si sper ca isi poate face propria parere ( desigur ca afirmatia e falsa). In vremea cand internetul si-a extins reteaua pana in cele mai indepartate colturi ale lumii si motoarele de cautare iti aduc in milisecunde ceea ce poate nici nu-ti doreai, informatia pe care am s-o las aici va fi ( este deja) insirata ca o pata de cerneala pe aproape tot Pamantul. ( Vad ca Asia rasariteana nu e inca interesata de ce va povestesc). Citesc astea din statisticile scoase de aplicatia care imi da voie sa public. 10x

Orice se scrie azi pare sa fie criticat, analizat, desfacut in 4, in 8, in doi la puterea tuturora. (As fi scris 2 la 64, iar pe cei ce iubesc matematica i-as fi facut sa zambeasca.) Toata lumea considera ca are obligatia de a-si spune parerea. Pro/ Contra. 
Ce faci atunci cand dogmele tale nu coincid cu dogmele altor popoare? Ii critici! Nu ii lasi sa traiasca?! Dar daca esti aruncat pe o insula pustie impreuna cu o astfel de persoana? 

Din cand in cand, ca sa ma asigur ca tin drumul drept, rasfoiesc paginile altor bloguri. Deocamdata al meu este ca un pui de rata ratacit, care se ia lipa-lipa dupa tot ce pare a fi "mama".
Cand eram copila, tata mi-a adus de pe balta un pui de rata salbatica. Se ratacise de familia lui. Probabil un hultan il prinsese dar il scapase din ghearele lui la o distanta prea mare ca sa isi mai regaseasca familia. Micutul era ca o umbra dupa mine. Nu ne desparteam nici o secunda. 
Mi-a fost greu sa aleg si numele. Imi place titlul blogului http://blog.itmorar.ro/ : Morar & More.
Daca ar fi sa folosesc acelasi pattern cred ca titlul blogului meu ar iesi cam: 
Copie & Paste ! 
Prietenii stiu de ce!
Nu suna rau, dar parca m-ar vizita mereu cei cu legea copyright-ului in mana.
Sa raman totusi originala.
Au revoir!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Luni. Mereu luni.

 Mi se întâmplă des să am senzația că trăiesc o altă zi decât cea reală. Joia am impresia că e vineri, duminica dimineața jur că e sâmbătă. Și e o păcăleală plăcută — în acele clipe mă cuprinde o bucurie difuză, ca un parfum invizibil: speranța că urmează o zi frumoasă. Trăiesc cu optimismul acela simplu că voi face ceva care să-mi aducă plăcere, că mă apropii de un moment de liniște sau de creativitate. E uluitor cât de repede corpul reacționează la o simplă idee — chiar și falsă — despre o zi bună. Pornind de la gândul clasic al buclei temporale, m-am întrebat ce-ar fi dacă aș repeta, intenționat, aceeași zi. Și nu oricare — ci tocmai ziua pe care o evităm cu toții: luni. De ce luni? Poate tocmai pentru că nu promite nimic. E ziua de start, de revenire, de „hai că începe din nou”. O zi care pare că nu-ți aparține. Am decis să trăiesc cinci zile la rând ca și cum ar fi luni. Prima a fost lăsată la voia întâmplării, ca să am o bază „reală”. De acolo, am început repetiția. Totul...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mulțumim din inimă partidului

 Nu am reținut exact care este cauza crizei combustibililor ce va să vină, războiul din Ucraina sau relațiile cu Rusia, cert este că unii au început să facă economie. Și uite așa, nopțiile de vară dintr-un sat pitoresc de munte unde ne-am oprit pentru câteva zile să ne facem concediul, au început să se împartă în nopți luminate și nopți în beznă.  Prima noapte neluminată a fost ca un dar mult așteptat. Ne doream de mult să vedem cerul plin de stele din afara marelui oraș în care locuiam, iar noaptea aceasta era una cu Crai Nou ce se codea să apară de după munte. Pe drum, oamenii se plimbau incognito sub pelerinele groase ale întunericului. Uneori auzeai doar voci fără corp, alteori vedeai scânteia unei țigări fără gura ce o sorbea. Era o noapte identică cu cele din Epoca de Aur. Trebuia doar să reînveți să profiți la maxim de magia întunericului. Într-o noapte ca aceasta, C. se întorcea acasă pe bâjbîite, în apartamentul său de serviciu, numărând scările, apoi ușile apartament...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Puzzle

Nu mi-au plăcut niciodată lucrurile lăsate în coadă de pește. Finalurile neclare, discuțiile abandonate, poveștile care s-au stins fără un ultim cuvânt. Poate tocmai de aceea mă trezesc, uneori, că reiau în minte evenimente de demult — le analizez, le întorc pe toate fețele, ca și cum, poate, undeva, am ratat o piesă importantă din puzzle. Sunt zile în care merg înainte. Dar chiar și atunci, în mersul acela hotărât, mă trezesc că adun bucăți din trecut. Le car cu mine, le duc în laboratorul acela interior în care lumina nu se stinge niciodată. Le așez pe masa gândurilor și le privesc cu ochi noi. Uneori le înțeleg altfel. Alteori mă surprind iertând oameni pe care cândva îi judecam. Îi re-apropii, îi alung iar, mă împac din nou cu mine și cu lumea din jur. Dar drumul merge tot înainte. Totul pornește de la o ipoteză. Intuiția — mai ales cea feminină — nu doarme. Simte, bănuiește, întreabă. Și atunci încep să caut răspunsuri. Le găsesc, uneori, în cărțile pe care le citesc. Se spune c...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe