In primul an de facultate, pe cand cordoanele ombilicale incepeau sa se taie, dureros de departe de casa, ne chinuiam tineretea intr-un camin studentesc intr-o "epoca de aur". Cand pana si gandurile iti erau invadate de lipsa totala de intimitate, cand te trezeai din visare cu o prezenta "neautorizata" dincolo de realitea inconjuratoare, incolteau in sufletele crude neincrederea, nesiguranta si mai ales autocenzura.
Cand totul devenise gri in jurul nostru, cand am inteles ca fiecare miscare si dovada de slabiciune avea sa fie rapid taxata, mi-a venit o idee: scrisoarea. Un text impersonal, catre fiinta aceea descoperita intre betoanele reci si stramte, care astepta o incurajare, o mana intinsa.
Scrisoarea a fost citita zile la rand, pana cand, ca unui parfum pulverizat pe piele i se pierde aroma dupa ceva vreme, vorbele au devenit uscate si neputincioase sa ajunga pana la suflet.
- Te rugam , mai scrie-ne scrisori!
Si le-am mai scris, nu multe, caci camerele au devenit biblioteci, iatacuri, sali de lectura, locuri de intalnire, bucatarii, sali de petreceri, cinematografe ori saloane de cosmetica - depinde de activitatea ce se desfasura la momentul respectiv in ele.
In urma cu ceva vreme, am citit despre un scriitor, care pe langa multe activitati culturale (organizare de cenacluri, seri literare, lansari de carti), scria scrisori; era un scriitor de scrisori. Cum ce se scrie e de multe ori fantezie si de putine ori realitate, nu am vrut sa cred ca exista persoane care cu asta se ocupa, dar reteaua aceasta numita internet mi-a confirmat ca da, exista "letter writer" si are aceeasi misiune pe care am avut-o si eu, de a readuce increderea si confortul emotional oricarei persoane o cere. E un schimb unu la unu intre scriitor si cititor si acest lucru nu egaleaza nici un discurs motivational al oricarui speaker.
"You got mail!"
Cand totul devenise gri in jurul nostru, cand am inteles ca fiecare miscare si dovada de slabiciune avea sa fie rapid taxata, mi-a venit o idee: scrisoarea. Un text impersonal, catre fiinta aceea descoperita intre betoanele reci si stramte, care astepta o incurajare, o mana intinsa.
Scrisoarea a fost citita zile la rand, pana cand, ca unui parfum pulverizat pe piele i se pierde aroma dupa ceva vreme, vorbele au devenit uscate si neputincioase sa ajunga pana la suflet.
- Te rugam , mai scrie-ne scrisori!
Si le-am mai scris, nu multe, caci camerele au devenit biblioteci, iatacuri, sali de lectura, locuri de intalnire, bucatarii, sali de petreceri, cinematografe ori saloane de cosmetica - depinde de activitatea ce se desfasura la momentul respectiv in ele.
In urma cu ceva vreme, am citit despre un scriitor, care pe langa multe activitati culturale (organizare de cenacluri, seri literare, lansari de carti), scria scrisori; era un scriitor de scrisori. Cum ce se scrie e de multe ori fantezie si de putine ori realitate, nu am vrut sa cred ca exista persoane care cu asta se ocupa, dar reteaua aceasta numita internet mi-a confirmat ca da, exista "letter writer" si are aceeasi misiune pe care am avut-o si eu, de a readuce increderea si confortul emotional oricarei persoane o cere. E un schimb unu la unu intre scriitor si cititor si acest lucru nu egaleaza nici un discurs motivational al oricarui speaker.
"You got mail!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu