La una dintre serile de la libraria "La Doua Bufnite" s-a pus intrebarea (de catre o doamna spaniola) daca inainte de Revolutie cartile se procurau de pe piata neagra.
Nu am raspuns, desi intrebarea putea fi adresata doar mie si unui domn ce "corespundeam" perioadei, restul auditorilor erau pana in maxim 35 de ani si nu cred ca vreun pusti de 6 ani sa-si fi cumparat "Scufita rosie" de pe piata neagra.
De pe piata neagra iti cumparai alcool, tigari , cafea, sapun, blugi, casetofoane, magnetofoane. Viniluri.
Despre carti nu am auzit pe nimeni sa fi "facut rost".
O data pe saptamana, parca miercurea, baga marfa la librarie: o carte buna la pachet cu una- doua proaste. Saptamana de saptamana, in cativa ani am adunat cateva rafturi noi in biblioteca.
A doua sursa de carti era mama unui coleg ce era bibliotecara. Cam toate cartile ce treceau prin mana colegului ajungeau si la noi. Cum "da si mie o musca" era ceva normal referitor la sandwichul, prajitura sau ciocolata (de casa!) a colegilor, asa si "da si mie sa citesc" era absolut normal referitor la orice carte ce se citea la vremea aceea. Pentru lecturile obligatorii, ca sa ajungi in posesia tuturor cartilor de pe lista era un efort mult mai mare ce il depuneau toti: parinti, bunici, neamuri; cu totii apelam la toate cunostintele, mai ales la colegii mai mari sau rudele celor ce aveau copii mai mari. Si ele erau luate doar cu imprumut.
Mai existau anticariatele cam in aceeasi forma in care se gasesc si azi.
Despre cartile de pe piata neagra nu stiu sa fi existat.
Despre cartile interzise in schimb, cred ca toti cei ce aveam vreo carte in casa mai veche de 1945 ne faceam griji din cauza securitatii. Cam orice carte din vechiul regim, cel al monarhiei, crea probleme. Cartile despre viata regilor sau a vechilor politicieni, cele religioase erau interzise si detinerea lor te-ar fi costat libertatea. Acestea nu trebuiau sa fie la vedere; locul lor era in dulapuri inchise chiar si cu cheie.
Poate de aceea, chiar daca avea cine sa o pretuiasca, cartea nu a circulat pe piata neagra.
Nu am raspuns, desi intrebarea putea fi adresata doar mie si unui domn ce "corespundeam" perioadei, restul auditorilor erau pana in maxim 35 de ani si nu cred ca vreun pusti de 6 ani sa-si fi cumparat "Scufita rosie" de pe piata neagra.
De pe piata neagra iti cumparai alcool, tigari , cafea, sapun, blugi, casetofoane, magnetofoane. Viniluri.
Despre carti nu am auzit pe nimeni sa fi "facut rost".
O data pe saptamana, parca miercurea, baga marfa la librarie: o carte buna la pachet cu una- doua proaste. Saptamana de saptamana, in cativa ani am adunat cateva rafturi noi in biblioteca.
A doua sursa de carti era mama unui coleg ce era bibliotecara. Cam toate cartile ce treceau prin mana colegului ajungeau si la noi. Cum "da si mie o musca" era ceva normal referitor la sandwichul, prajitura sau ciocolata (de casa!) a colegilor, asa si "da si mie sa citesc" era absolut normal referitor la orice carte ce se citea la vremea aceea. Pentru lecturile obligatorii, ca sa ajungi in posesia tuturor cartilor de pe lista era un efort mult mai mare ce il depuneau toti: parinti, bunici, neamuri; cu totii apelam la toate cunostintele, mai ales la colegii mai mari sau rudele celor ce aveau copii mai mari. Si ele erau luate doar cu imprumut.
Mai existau anticariatele cam in aceeasi forma in care se gasesc si azi.
Despre cartile de pe piata neagra nu stiu sa fi existat.
Despre cartile interzise in schimb, cred ca toti cei ce aveam vreo carte in casa mai veche de 1945 ne faceam griji din cauza securitatii. Cam orice carte din vechiul regim, cel al monarhiei, crea probleme. Cartile despre viata regilor sau a vechilor politicieni, cele religioase erau interzise si detinerea lor te-ar fi costat libertatea. Acestea nu trebuiau sa fie la vedere; locul lor era in dulapuri inchise chiar si cu cheie.
Poate de aceea, chiar daca avea cine sa o pretuiasca, cartea nu a circulat pe piata neagra.
Intradevar Mihaela mai tine minte situatia de atunci. Tin minte ca o faza cand la Libraria Ion Vidu de pe centru s-a bagat marfa. Deja pe piata se stia prin zvonistica retelelor de consumatori de carte ca au primit James Clavel, Shogun. Eram in fata usii vreo 20 de oameni. Le vedeam pe vanzatoare cum se holbau de dincolo de rafturi la noi. Cand au deschis. Era un singur pachet cu Shogun. In momentul in care s-a iscat scandal au mai scos vreo 4-5 pachete. Restul erau date la pile sau la diversi care le intermediau tovaraselor de la librarie sa primeasca si ele un pui fara cartela sau portocale de Craciun. Referitor la cele interzise ai mei au citit Camasa lui Christos trasa la un xerox (arata ca o tiparitura in primul deceniu dupa Gutembeg) primita prin filiera bisericeasca. Daca erai prins cu asa ceva sigur te saltau.
RăspundețiȘtergere