Ella

In primul an de facultate, pe cand cordoanele ombilicale incepeau sa se taie, dureros de departe de casa, ne chinuiam tineretea intr-un camin studentesc intr-o "epoca de aur". Cand pana si gandurile iti erau invadate de lipsa totala de intimitate, cand te trezeai din visare cu o prezenta "neautorizata" dincolo de realitea inconjuratoare, incolteau in sufletele crude neincrederea, nesiguranta si mai ales autocenzura. Cand totul devenise gri in jurul nostru, cand am inteles ca fiecare miscare si dovada de slabiciune avea sa fie rapid taxata, mi-a venit o idee: scrisoarea. Un text impersonal, catre fiinta aceea descoperita intre betoanele reci si stramte, care astepta o incurajare, o mana intinsa. Scrisoarea a fost citita zile la rand, pana cand, ca unui parfum pulverizat pe piele i se pierde aroma dupa ceva vreme, vorbele au devenit uscate si neputincioase sa ajunga pana la suflet. - Te rugam , mai scrie-ne scrisori! Si le-am mai scris, nu multe, caci camerele a...

Scoala de muzica avea cateva sali mici unde abia se inghesuia cate un pian, pe langa a carui coada trebuia sa te strecori ca sa ajungi la clape. Clasele se incalzeau iarna cu sobe de teracota. Gramada de carbuni era intr-un sopron din spatele curtii. Peste gramada de carbuni era o harpa. Harpa avea cateva corzi rupte si o bucata de lemn atarna dezlipita de pe corpul imbratisat alta data de un adult. Eram prea mica sa o pot imbratisa. Dar am ciupit-o. A cantat, incet si disonant in sopronul inghetat. In scoala nu erau harpe. Aveam doar piane, pianine, viorile si violele noastre. Intr-o iarna, un copil se rostogolea pe brichete de carbuni cu o harpa.

Ca ai mancat cea mai buna paella din lume, intr-o taverna situata  la 100 de metri de kilometrul 0 al Madridului, o poti afla abia dupa cativa ani, cand  renunti sa mai cauti a doua paella cea mai buna sau macar care sa o egaleze pe prima. De ce o fi fost atat de buna, nu stiu. Poate de la vinul rece, sau ambientul din sala plina de clienti ce se ospatau la cele cateva mese inghesuite pe langa peretii pictati si de decorati cu bucati ceramice. Nu aveai cum sa fii un gentleman sau o lady, ori stapanul cutitului si furculitei ca sa infuleci ce ti se punea pe masa! Bucatile de scoici ori pulpele de pui prajite trebuiau salvate din amestecul de orez cu mazare doar cu degetele. Acolo am vazut cele mai multe servete atarnate la gatul mesenilor. Ah, degetele! Chiar m-au salvat! Nici un ospatar nu stia decat spaniola: ghinion- nu o cunosc! Si uite asa, am apelat la conversatia din degete: asta, asta... pe meniul cu poza aferenta. Atatea, atatea... se pare ca numaratul pe degete e u...

Inceputul acestui blog a fost greu. Mai intai fiindca aveam sa scriu despre mine, despre intamplari reale, sa imi expun o parte din mine, ceea ce, contrar asteptarilor celor care ma cunosc, nu imi este foarte la indemana.  Apoi fiindca mi-e teama de necunoscut si necunoscuti. In decada retelelor de socializare s-a intamplat sa vad reactii de tot felul la anumite subiecte. E normal sa fie asa, fiecare are propriul creier si sper ca isi poate face propria parere ( desigur ca afirmatia e falsa). In vremea cand internetul si-a extins reteaua pana in cele mai indepartate colturi ale lumii si motoarele de cautare iti aduc in milisecunde ceea ce poate nici nu-ti doreai, informatia pe care am s-o las aici va fi ( este deja) insirata ca o pata de cerneala pe aproape tot Pamantul. ( Vad ca Asia rasariteana nu e inca interesata de ce va povestesc). Citesc astea din statisticile scoase de aplicatia care imi da voie sa public. 10x Orice se scrie azi pare sa fie criticat, analizat, desfa...

- Tick Tock Tick Tock, said the clock. kilograme, carti, calatorii, device-uri, petreceri, prieteni, kilometri, etaje urcate, locuri noi, evenimente, informatii, cunoastere. lundi vert (www.lundi-vert.fr) I care. Imi pasa de mine, de ei, de planeta albastra. Recicleaza, Refoloseste, Redu. viseaza. scrie. provoaca. - Tick Tock Tick Tock, said the clock.

Lumea e in cautarea celor mai noi tendinte, a celor mai noi aparitii in orice domeniu. Ce mai citim azi? Ce a aparut nou? Care e cea mai citita carte a anului X? Dar cea care a castigat cutare premiu? I'm not an Influencer. ... sau nu in sensul descris mai sus Ce o face pe o carte sa fie rara? Cartile au viata lor, mult mai lunga ca a noastra. O carte care a rezistat in timp, a avut langa ea persoane care au indragit-o dandu-i astfel valoare. Fie ca sunt in editie princeps, fie ca au fost scoase intr-un tiraj mic pe o hartie de o calitate foarte buna, ori sunt extrem de vechi, cum sunt cele medievale scrise de mana, am putea considera multe carti rare. Rare sunt si revistele, ziarele care au incetat demult sa mai apara. Cu o carte rara ar merge sa citesti un vin vechi. Poti sa te afli in fata unei sticle  de vin atat de prafuita de vreme incat nu ii poti vedea continutul dar din pacate sa nu o poti consuma: cineva a uitat sa aiba grija de ea. Nu orice vin merita sa fie pas...

Auzisem niste sunete ciudate cu o zi inainte dar nu ma dusesera cu gandul ca ar putea fi el. L-am asteptat multa vreme cu usa deschisa si mancare pusa deoparte. Speram ca se va intoarce, asa cum mai facuse si data trecuta cand lipsise doua saptamani, plin de cicatrici dar mult mai spasit si afectuos decat cum plecase. De data asta trecuse un an. In locul lui o aveam pe Contesa cu cei doi fii. Ei ne umpleau nevoile afective si ne luminau viata.  Ii iubeam si aveam grija de ei. Aveau locul lor in casa noastra. De domnul P ne aminteam rar, poate doar atunci cand cineva care nu stia de disparitia lui ne intreba ce mai face, sau cand vedeam pe strada pe cineva care ni se parea ca seamana izbitor cu el. Ne facuseram cateva scenarii legate de disparitia lui. Ne gandiseram chiar si la ce e mai rau. Dar, prin absurd, speram ca domnul P ar fi putut sa se intoarca intr-o zi la noi. In ziua aceea, am auzit langa gard zarva mare si am iesit sa vad ce se intampla. Mi-era teama pentru micuti...